VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

- Viaţa duhovnicesacă a avut-o Adam până la cădere şi a pierdut-o atunci când a intrat microbul şi virusul păcatului şi al morţii în el.
Fiinţa umană înainte de cădere era compusă (ca şi constituţie) din 3 elemente componente : trup, suflet şi har. Harul era asemănător cu o haină de lumină, şi câtă vreme Adam a fost îmbrăcat cu ea avea o maiestate şi putere deosebită şi toate animalele paradisului se gudurau pe lângă el şi-i recunoşteau demnitatea şi autoritatea de rege al creaţiei văzute. Mai mult decât atât din această haină de lumină ieşea un parfum deosebit şi Adam emana sfinţenie şi viaţă în jurul său;

- Când Adam a greşit şi a fost înşelat de duşmanul oamenilor care însetează de pierea lor (a stirpei omeneşti aşa cum ne spune sf. Ignatie Briancianinov), adică de diavol, Adam a pierdut tocmai acestă haină de lumină, Satana jupuindu-l de ea şi îmbrăcându-l cu hlamida întunericului şi porfira rănilor şi a vătămărilor, ne spune tot Sf. Ignatie Briancianinov, în vol.IV din Seria "Experienţe Ascetice, în cuvântul al VI-lea despre Mântuire", lucrare tipărită la Ed. Sophia din Bucureşti;

- Vătămarea omului nu s-a oprit numai aici că i s-a luat haina de lumină a harului şi că a fost îmbrăcat cu o haină a întunericului şi a durerilor, ci omorârea (căci tocmai asta i-a adus căderea în păcat, omului nesupus voiţei lui Dumnezeu) şi vătămarea omului au mers mai departe şi au intrat în om şi virusul păcatului a intrat în toate celulele şi componentele trupului şi în toate puterile şi facultăţile sufletului, şi a destabilizat toate programele cu care omul a fost programat de Creatorul său şi a introdus în om o moarte lentă şi o destabilizare şi dezacordare şi o fragmentare şi o dizarmonie şi luptă între mădularele şi funcţiunile şi puterile care i-au mai rămas, vătămându-le pe toate şi otrăvindu-le pe toate şi netrebnicindu-le în întregime;

- Şi atât de tare s-a amestecat păcatul cu trupul şi sufletul omului încât omul a devenit în întregime, din creştet şi până în tălpi CUIB AL PĂCATULUI, dar şi fiecare mădular al său a devenit cuib al păcatului. Ochii au devenit cuib al păcatului, pentru că doar poftesc sau pizmuiesc, urechile au devenit cuib al păcatului pentru că doresc să fie linguşite şi lăudate, mâinile au devenit cuib al păcatului, pentru că varsă sânge nevinovat, picioarele au devenit cuib al păcatului, pentru că aleargă la rău, limba a devenit cuib al păcatului, pentru că jigneşte şi înjură şi blasfemiază şi aşa toată fiinţa umană a devenit un focar de infecţie şi de boală şi neputinţă;

- Aşadar, prin intrarea păcatului în om, în Adam, omul a pierdut nu ceva special ci tocmai o componentă inerentă şi fundamentală a fiinţei sale, şi omul a rămas din trei părţi numai cu două, dar şi acestea vătămate, corupte, virusate şi otrăvite de microbul care a intrat în Protopărintele nostru.

- Şi ceea ce este cel mai grav, prin sămânţa sa, Adam a transmis tuturor urmaşilor săi o natură şi fire omenească vătămată şi numai cu două componente;

- Urmaşii săi nu au ştiut ce a pierdut Adam, părintele lor, aşa cum un copil născut în închisoare nu ştie ce însemnă frumuseţea naturii înconjurătoare şi a lumii de dincolo de ziduri, şi credeau urmaşii lui adam că felul cum trăiesc ESTE UN FEL FIRESC, părere şi mentalitate pe care o au cea mai mare parte dintre oameni şi azi. Numai că noi oamneii N-AM FOST AŞA şi NU VOM RĂMÂNE AŞA, ci suntem doar într-o stare intermediară dar care stare în curând se va încheia aşa cum ne spune Sf. Ap. Pavel în 1 Cor. cap.15, vers.39-54;

-Precum trupul fără suflet este un cadavru pentru că Viaţa trupului este sufletul, tot aşa sufletul fără har este mort (sau moare încet);

- Când a venit Domnul Hristos în lume a adus "HARUL ŞI ADEVĂRUL"(cf. Ev. Ioan cap.1, vers. 17-1Cool iar prin botezul creştin cea de-a treia componentă pe care a pierdut-o Adam o primesc din nou unii dintre pământeni şi nu toţi şi anume numai creştinii.

- Iar felul de viaţă pe care încep să-l trăiască cei care s-au botezat şi au devenit creştini cu adevărat NU ESTE UN FEL FIRESC, unul natural, CI UNUL SUPRAFIRESC, pentru că puterea cadre le alimentează sufletul nu este de pe tărâmul pământenilor ci din cer, şi dacă nu-i de pe pământ nu-i firească ci SUPRAFIREASCĂ,

- Viaţa duhovnicească va fi firească NUMAI ÎN VEACUL VIITOR, când păcatul va fi scos pentru totdeauna din Creaţie. Atunci când oamenii mântuiţi vor tzrtăi într-un pământ nou cu un cer nou, dar până atunci EA, VIAŢA DUHOVNICEASCĂ ESTE DOAR O ARVUNĂ şi nu ceva natural ci un mod de existenţă SUPRANATURAL.

- Şi tocmai aceasta este DATORIA NOASTRĂ A CREŞTINILOR TREZIŢI, CA SĂ MĂRTURISIM ACEASTĂ VIAŢĂ oamenilor care se mulţumesc să trăiască viaţa coruptă şi puturoasă a căderii.

- Haideţi s-o mărturisim şi să-i facem şi pe alţii s-o trăiască şi să yse mântuiască

SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!
Sus

Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat