MILESCHRISTI

Viata cu Dumnezeu este o "VIATA IN DOI"!

2012-02-08T01:57:00.005+02:00

Exact ca si viata a doi tineri casatoriti...!

O mica comparatie intre viata a doi tineri proaspat casatoriti si viata traita cu Dumnezeu:

- doi tineri care s-au casatorit, incep o "viata in doi" ne mai traita si ne mai experiata de nici unul dintre ei pana atunci. Tot asa este si viata pe care sufletul unui pamantean o incepe cu Dumnezeu, fie prin botez, sau o REincepe prin POCAINTA..., si anume este O VIATA IN DOI CU DUMNEZEU, o viata pe care sufletul nu a mai traiat-0 inainte, si care i se pare tot mai fascinainta si frumoasa, chiar daca uneori pe drumul ei, intampina si greutati;

- doi tineri care s-au casatorit simt si resimt in perioada de dupa casatorie (si in tot timpul vietii) cel mai mult nevoia de INTIMITATE, si tanjesc si doresc amandoi ca sa fie cat mai mult impreuna. Tot asa sufletul unui adevarat crestin ortodox, simte si RESIMTE nevoia permanenta de a avea o INTIMITATE si partasie launtrica si zilnica cu HRISTOS, care se concretizeaza atat in rugaciune si meditatie, cat si in Taina Sfintei CUMINECATURI;

- doi tineri care s-au casatorit SE IUBESC unul pe altul, si casnicia lor este trainica si are valoare atata vreme cat SE INTEMEIAZA PE IUBIRE. Tot asa sufletul unui crestin ortodox care L-A DESCOPERIT sau REdescoperit pe HRISTOS, incepe SA-L IUBEASCA, si toata viata crestina si spirtuala a acelui crestin are "valoare" si este TRAINICA si serioasa, atat vreme cat se intemeiaza pe IUBIREA fata de HRISTOS, si fata de tot ceea ce are Hristos;

- doi tineri care s-au casatorit vor avea in timpul vietii ROD TRUPESC. Tot asa sufletul care a hotarat sa traisaca cu Hristos si SA SE UNEASCA cu Hristos, va avea ROD DUHOVNICESC, si anume virtuti si curatie si ganduri si cuvinte si fapte crestine AUTENTICE si pentru care Hristos il va RASPLATI VESNIC cu Mantuire in Imparatia SA;

- doi tineri care s-au casatorit isi JURA FIDELITATE si TRAIESC FIDELI unul fata de altul, daca se iubesc cu adevarat. Tot asa sufletul care l-a descoperit pe Hristos si s-a unit prin Botez sau Pocainta cu EL, va TRAI FIDEL LUI si FATA DE HRISTOS, va respecta Cuvantul Evangheliei Sale, va Implini si Respecta PORUNCILE SALE, si NU se va lepada de ADEVARUL si VOINTA si NUMELE si Persoana si BISERICA Domnului Sau - IISUS HRISTOS;

- doi tineri care s-au casatorit se LEAGA unul de altul pentru toata viata si pentru eternitate, de BUNA VOIE si cu HOTARARE, printr-o TAINA Bisericeasca, si printr-un contract de casatorie omenesc. Tot asa sufletul care l-a descoperit pe Hristos SE LEAGA DE EL printr-o "hotarare puternica" de a TRAI "CU" HRISTOS, "IN" HRISTOS si "PRIN" HRISTOS, pentru totdeauna!

- doi tineri care s-au casatorit au in lume UN NUME COMUN si un STATUT specific de CUPLU in societate, si toata lumea stie ca fiecare din cei doi soti APARTINE CELUILALT. Tot asa crestinul care l-a AFLAT pe Hristos va fi perceput in societate de catre oameni CA ESTE AL LUI HRISTOS, si CA II APARTINE LUI HRISTOS...!

- doi tineri care s-au casatorit ISI APARA FAMILIA si se APARA UNUL PE ALTUL, atat fizic, cat si juridic, cat si in oricare alta modalitate, fiindca ei sunt "UNA". Tot asa, crestinul care a devenit AL LUI HRISTOS, isi apara VIATA PE CARE O TRAIESTE CU Hristos, si si-o pazeste cu grija, de tota ceea ce poate sa i-o distruga!

Sunt numai cateva ganduri personale despre REALA comparatie si legatura care exista intre viata "in doi" a doi soti casatoriti, si VIATA IN DOI CU DUMNEZEU a sufletului unui crestin cu Dumnezeul Sau...!

Scuzati "stangacia" exprimarii acestor ganduri!

Slavit sa fie Domnul!

SA NE UNIM si INFRATIM MAI TARE CRESTINII CEI ORTODOCSI!

2009-08-14T13:53:00.006+03:00

Pe un site, care imi este foarte drag, respectiv pe siteul: http://www.oasteadomnuluiortodox.ro/ si din a carui echipa de moderatori fac parte, am scris de curand niste consideratii si ganduri personale despre anumite NEORANDUIELI, care se mai petrec in viata ostasilor Domnului. Consideratiile acestea "mi-au tasnit" din inima in urma lecturarii pe Siteul "Razboi Intru Cuvant" a unui "cuvant de invatatura" al Parintelui SOFRONIE DE LA ESSEX, cuvant intitulat: " MANTUIREA NOASTRA STA IN UNIREA NOASTRA", care poate fi citit la urmatorul link : http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/11/cuviosul-sofronie-mantuirea-noastra-sta-in-unirea-noastra/

Cred ca citirea cuvantului Parintelui Sofronie este de un real folos tuturor crestinilor ortodocsi care doresc sa ADANCEASCA "tainele" vietii duhovnicesti si invatatura Ortodoxa despre Calea Mantuirii si "primejdiile", cele multe si subtile pe care le intalnim pe parcursul ei...

Slavit Sa Fie Domnul!

INGERUL DIGITAL 2

2009-08-14T13:32:00.009+03:00

Ii invitam pe cititorii si vizitatorii acestui site care nu au auzit inca stirea in blogosfera a aparut deja si INGERUL DIGITAL II, sa vizioneze acest material, pe care il pot urmari accesand linkul urmator :

http://apologeticum.wordpress.com/2009/07/16/video-ingerul-digital-2-cu-traducerea-inclusa/

Pe siteul + Apologeticum, este postat si PRIMUL EPISOD al filmului INGERUL DIGITAL.

Vizionarea acestor materiale video este de UN MARE FOLOS DUHOVNICESC, pentru intarirea sufleteasca a noastra a crestinilor ortodocsi, in vremurile de azi care ne obosesc si amortesc si lancezesc si secatuiesc puerile sufletelor noastre, dar pe de alta parte vizionarea acestor doua filme ii ajuta pe crestini sa invete SA DISCEARNA si DISTINGA mai bine lucrurile cele primejdioase pentru mantuirea lor, si care sunt prezentate de dusmanii Crestinismului ca fiind fara importanta...

Domnul sa aiba Mila de noi toti!

Slavit sa fie Domnul!

CATRE UN NOU LAGAR??

2009-08-14T12:33:00.006+03:00

Semne si "simpotme" si "prevestiri" sumbre care anunta "zorii" unei noi lumii si "ordini mondiale" incep sa-si faca tot mai simtita prezenta la orizontul vietii noastre, in sarmana lume in care traim.

Faceti "clik" pe titlul acestei postari si cititi materialul preluat de pe siteul "Razboi Intru Cuvant"!

Faca Bunul Dumnezeu ca sa luam aminte la aceste grave si mari prevestiri si instiintari si sa incepem fiecare dintre noi, cei carora ne pasa de mantuire SA PUNEM INCEPUTUL CEL BUN (si hotarat) al unei macar "minime si elementare" pregatiri duhovnicesti, pentru ca sa putem face fata MARELUI NECAZ si MARII STRAMTORARI care se apropie si de care Insusi Domnul ne-a avertizat in Sfanta Evanghelie (cf. Ev. dupa Matei, cap.24, vers.21) si prin gura si penita Sf. Apostol si Evanghelist Ioan, in Cartea Apocalipsei (cf. cap.3, vers.10)!

Slavit sa fie Domnul!

ARESTAT PENTRU CA SE RUGA

2009-05-29T23:49:00.004+03:00

Dupa ceva timp de NEpreoucupare si lasare in paragina a acestui blog m-am gandit sa ii mai dau un "imbold" si sa mai "pun" ceva pe el.
Colindand pe blogosfera, am gasit ceva care m-a uimit si m-am gandit ca este bine sa-l postez si pe saracaciosul meu blog. Este vorba despre o inregistrare facuta undeva in Serbia, tarisoara noastra vecina, probabil cu un telefon mobil, in care a fost surprinsa arestarea unui tanar credincios ortodox pentru motivul ca se ..."ruga" IN PUBLIC si cu voce tare in fata unui monument, citind dintr-o carte de rugaciuni. Este TULBURATOR si STUPEFIANT un asemenea "incident" petrecut intr-o tara Ortodoxa ca Serbia, fiindca ANUNTA zorii unei viitoare (si foarte apropiate) PERSECUTII PUBLICE a crestinilor ortodocsi, care va veni din partea autoritatilor statale tot mai potrivnice Religiei Crestine Ortodoxe, si LIBEREI SALE PRACTICARI si EXPRIMARI!!...Lasam citititorii si privitorii sa traga singuri concluziile de rigoare....!

COMUNICAT DIN PARTEA PARINTELUI JUSTIN PARVU: Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

2009-01-16T09:34:00.000+02:00

Acatistul Sfantului Ignatie Briancianinov

2009-01-10T23:41:00.002+02:00

Acatistul Sfantului Ignatie Briancianinov
Ignatie Briancianinov - Sfant Ierarh !
(pomenirea pe 13 mai)

Condac 1

Cel ce ai fost ales de imparatul Ceresc si proslavit de El, Parinte Ierarhe Ignatie, praznuind acum preacinstita pomenirea ta, cu osardie te rugam: calauzeste-ne la calea mantuirii, izbaveste-ne de vrajmasii vazuti si nevazuti, de scarbe si de dureri pe cei ce cu dragoste strigam tie: Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal prea ales!

Icos 1

Arhanghelii si ingerii se minunau de vietuirea ta, Parinte Ierarhe Ignatie, caci din pruncie ai avut mare dorire catre Dumnezeu si intru poruncile Lui ai petrecut neabatut viata ta. Minunandu-ne de aceasta buna pricepere a ta, cu umilinta strigam tie:
Bucura-te, ca pe parintii tai indurerati de nerodire, cu nasterea ta i-ai mangaiat;
Bucura-te, odrasla minunata si de neam cinstit;
Bucura-te, necontenita bucurie a ingerului tau pazitor;
Bucura-te, cele ce cu blandetea si supunerea ta pe parintii si povatuitorii tai i-ai uimit;
Bucura-te, cela ce din pruncie te-ai gatit pentru ascultare monahiceasca;
Bucura-te, cel ce sufletul tau de prunc catre Dumnezeu l-ai indreptat;
Bucura-te, cel ce clipele de ragaz ale prunciei tale in rugaciune si cugetare la Dumnezeu le-ai petrecut;
Bucura-te, cela ce pentru fratii si surorile tale mai mici pilda de rugaciune si ascultare te-ai aratat;
Bucura-te Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal prea ales!

Condac 2

Vazand darurile tale cele mari, parintii tai te-au indreptat catre orasul imparatesc, ca sa dobandesti invatatura spre a primi cinul ostasesc. Ci tu, alesule al lui Dumnezeu, tanar fiind cu anii, dar batran cu intelegerea, toate acestea stricacioase si degrab trecatoare le-ai socotit si catre Singura Frumusete si Negraita Desfatare - Domnul Iisus Hristos - cu mintea si cu inima ai nazuit, cantandu-I: Aliluia !

Icos 2

Intelegere Dumnezeiasca ai primit de la Iubitorul tau Mantuitor Hristos, Ignatie, vrednicule de mirare, atunci cand inca prunc fiind, in toate chipurile cele vazute ale acestei lumi vedeai mana Cerescului Facator si Purtator de grija. Pentru aceasta mult slavindu-te, iti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, cela ce in privelistile cele vazute ale firii L-ai contemplat pe Dumnezeu Cel Nevazut;
Bucura-te, cela ce linistea si insingurarea padurii ai iubit;
Bucura-te, cela ce din anii copilariei mare dorire catre Dumnezeu ai avut;
Bucura-te, cela ce toate cele frumoase si desfatate ale lumii acesteia cu vederea le-ai trecut;
Bucura-te, cela ce de la Domnul rasplatire cereasca ai primit;
Bucura-te, cela ce rugaciunea lui Iisus neincetat ai savarsit-o cu gura si ai pastrat-o in minte;
Bucura-te, cela ce iubire desavarsita catre Domnul ai aratat;
Bucura-te, cela ce pe mult doritul tau Iisus in inima pururea L-ai purtat;Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 3

Umbrit ai fost de puterea Celui Prea inalt, Parinte preafericite, atunci cand cele ce in lumea aceasta se socotesc ca bunatati le-ai lepadat, si luand crucea, dupa porunca Mantuitorului Hristos urmatu-l-ai fara a te uita inapoi, neincetat cantand in inima ta: Aliluia!

Icos 3

Avand in sufletul tau inflacarata dorinta de a parasi lumea si a urma lui Hristos, nu te-ai temut nici de mania tarului, nici de impotrivirile parintesti, si inca vietuind in lume, cu petrecere monahiceasca te-ai impodobit. Pentru aceasta, cinstind barbatia si iubirea ta catre Preadulcele Domn Iisus, te fericim asa:
Bucura-te, cela ce in tineretile tale tarie de diamant a duhului ai aratat;
Bucura-te, cela ce impartasirea in fiecare saptamana cu Sfintele lui Hristos Taine ca pe cea mai mare comoara o ai dorit;
Bucura-te cela ce te impartasesti acum de Hristos in ceruri, precum ai dorit inca fiind pe pamant;
Bucura-te, ca samanta cea Dumnezeiasca pusa in pamantul cel bun al inimii tale, cu lacrimi imbelsugate o ai udat;
Bucara-te, ca in mijlocul neghinelor lumii roada cea insutita a virtutilor Domnului ai adus;
Bucura-te, pazitor plin de osardie al curatiei sufletului si trupului;
Bucura-te, podoaba cea aleasa a infranarii;Bucura-te, ca marea cuviinta a chipului tau frumusetea ta sufleteasca o marturisea;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 4

Viforul gandurilor necredincioase nu te-a clatit, Ignatie, fericite, atunci cand, netemindu-te de mania tarului, cinul ostasesc l-ai lepadat si luand asupra ta jugul lui Hristos, lumea cu smintelile ei ai trecut-o cu vederea si in pustie te-ai salasuit. Acolo dobandind odihna cea dorita sufletului tau, neincetat ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Cand s-a auzit pe meleagurile tale ca tu, tanar fiind de ani, impodobit cu frumusete si cu daruri, ai urat slava acestei lumi si desfatarea ei, si de aceea in pustie ai plecat, toate rudeniile tale mult se mirau; iar ingerii in ceruri foarte se bucurau si proslaveau pe Dumnezeu, Cel Ce te-a rapit din calea lumeasca cea desarta si te-a asezat pe calea cea stramta a calugariei, care duce in imparatia Cerurilor. Iar noi, laudand sfanta ta ravna pentru Domnul, strigam tie:
Bucura-te, cela ce ai socotit mai de cinste a fi ostas al imparatului Ceresc decat al celui pamantesc;
Bucura-te, cela ce impotriva ispitelor ce vin de la lume, de la trup si de la diavol, cu tarie te-ai ostit;
Bucura-te, cela ce cu Dumnezeiasca arma, Crucea lui Hristos, toate uneltirile vrajmasului le-ai biruit;
Bucura-te, cela ce cu platosa dreptatii te-ai imbracat;Bucura-te, cela ce coiful mantuirii ai dobandit;
Bucura-te, cela ce duhovniceasca sabie, care este Cuvantul lui Dumnezeu, mai presus de toata arma omeneasca o ai iubit;
Bucura-te, cela ce de sagetile celui viclean cu pavaza credintei te-ai ingradit;
Bucura-te, cela ce negraita fericire a cinului ingeresc in camara cereasca o ai dobandit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 5

Asemanatu-te-ai unei stele cu Dumnezeiasca mergere, Ignatie, Prea Cuvioase, atunci cand inaintea egumenului unei manastiri indepartate si sarace ai statut, cerandu-i a te primi in randul obstei; iar egumenul, cercandu-te, nimica impotriva n-a grait, blagoslovindu-te sa pasesti pe calea cea monahiceasca. Iar tu, invrednicindu-te de plinirea legamintelor tale, cu recunostinta ai strigat, intru zdrobirea inimii, Facatorului tau de bine, Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Toata obstea manastirii s-a minunat vazand marea ta osardie spre plinirea ascultarilor prin care iti cerca smerenia parintele tau duhovnicesc. Iar noi, cinstind nevointele si ostenelile tale, pe care tanar fiind cu varsta le-ai imbratisat pentru Hristos, cu uimire strigam tie:
Bucura-te, cela ce pe umeri crucea ta o ai luat si urmator lui Hristos te-ai aratat;
Bucura-te, cela ce calea monahiceasca cea stramta si necajita de voie o ai ales;
Bucura-te, cela ce nicicand indarat nu te-ai intors;
Bucura-te, cela ce prin smerenia ta duhul trufiei l-ai surpat;
Bucura-te, cela ce talantul tau in pamant nu l-ai ingropat;
Bucura-te, cela ce intru slava lui Dumnezeu si mantuirea sufletelor omenesti l-ai intrebuintat;
Bucura-te, cela ce prin scrierile tale pline de Dumnezeiasca intelepciune multe suflete inglodate in pacat ai inviat;
Bucura-te, cela ce dulcele glas al Cerescului Stapan: "Sluga buna si credincioasa, intra intru bucuria Domnului Tau", ai auzit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 6

Prin smerenie, prin osardie si mai cu seama prin necontenita rugaciune, asupra patimilor trupesti cu darzenie te-ai ostit, Ierarhe, pana ce trupul tau rob duhului l-ai facut; pentru aceasta dimpreuna cu cetele ingerilor stai acum inaintea Scaunului Prea Sfintei Treimi, pururea cantand: Aliluia!

Icos 6

Cu imbelsugare a rasarit in tine harul lui Dumnezeu atunci cand, primind tu cinul cel ingeresc, cu treapta preotiei curand ai fost cinstit, caci duhul tau, primit in bratele cele Parintesti deschise tie, nespusa fericire a gustat. Iar cand ai fost ales de Dumnezeu egumen al manastirii Pelsema, ziua si noaptea ai grijit de oile cele cuvantatoare incredintate tie de Domnul, ca nici una din ele sa nu piara din nepasarea ta. Bucurandu-ne de o asemenea purtare de grija Dumnezeiasca pentru tine, strigam tie:
Bucura-te, cela ce prin primirea cinului ingeresc savarsirea asteptarilor tale o ai vazut;
Bucura-te, cela ce aparatorului tau ceresc, Sfantului Mucenic Ignatie, Purtatorul de Dumnezeu, ai urmat;
Bucura-te, cela ce in inima ta pe Domnul Iisus Hristos pururea, ca si acela, L-ai purtat;
Bucura-te, cela ce dregatoria preotiei ca pe un mare dar de la Dumnezeu o ai primit;
Bucura-te, cela ce esti numit cu numele focului, aprins fiind de focul credintei si iubirii de Dumnezeu si de aproapele;
Bucura-te, cela ce Jertfa cea fara de sange, cu mare evlavie si frica o ai adus;
Bucura-te, cela ce pe Maica Cea Preanevinovata a lui Hristos, Dumnezeului nostru, ca pe o Prea Curata Vistierie si Sfant Odor al Dumnezeiestii slave o ai cinstit;
Bucura-te, cela ce in manastire biserica frumos impodobita, cu hramul Milostivei Portaitisse ai inaltat;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 7

Voind Domnul Cel iubitor de oameni ca sa nu stea sub obroc faclia virtutilor tale, ci tuturor sa lumineze, incat toti oamenii vazandu-te, sa slaveasca pe Tatal Cel Ceresc, te-a scos din insingurata manastire, spre a-ti da ascultari mult-ostenicioase. Minunandu-ne de asemenea purtare de grija a lui Dumnezeu, cu zdrobire strigam: Aliluia!

Icos 7

Noii manastiri a Prea Cuviosuui Serghie, care este in apropierea orasului imparatesc, te-a daruit pe tine Domnul ca intai-statator si bun pastor, iar tu, fara de odihna ai purtat grija de turma ta cea cuvantatoare si ai ravnit la infrumusetarea chinoviei. Pentru aceasta, obstea ta te slavea, strigand:
Bucura-te, cela ce Ocrotitorului Ceresc al manastirii tale, Prea Cuviosului Serghie, Egumenului de la Radonej, urmator ai fost;
Bucura-te, cela ce manastirea cu minunate biserici si cladiri o ai impodobit;
Bucura-te, cela ce, ca un parinte iubitor de fii, pe fiii tai, pe calea mantuirii catre imparatia Cerurilor i-ai calauzit;
Bucura-te, cel ce pe cei insetati a purcede pe calea monahiceasca in manastire cu bucurie i-ai primit;
Bucura-te, cela ce pe monahii cei neascultatori, prin indemnurile tale, la pocainta inlacrimata i-ai adus;
Bucura-te, cela ce, ca un bun pastor, prin viata si obiceiurile tale, pilda de nevointa monahiceasca intregii obsti ai dat;
Bucura-te, cela ce pentru mantuirea lor gata a-ti pune sufletul ai fost;
Bucura-te, lauda si slava monahilor;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 8

Strain si calator fost-ai pe pamant, Ierarhe, ca si ceilalti oameni. Dar Domnul te-a ales, ca pe un bine-placut al Sau, inca din anii tineretii tale, iar prin viata si scrierile tale cele de Dumnezeu insuflate cu osardie Domnului ai slujit. Drept aceea, slava inaltand Facatorului tau de bine, Dumnezeu, ii strigam: Aliluia!

Icos 8

Intru totul fiind plin de virtuti, inger in trup cu adevarat te-ai aratat, Ierarhe Ignatie, cu dragoste primind pe toti cei ce alergau la tine, durerile lor alinand, la calea pocaintei povatuind, neincetata rugaciune si plansul cel din inima invatand. Pentru aceasta, bogati si saraci, oameni cu faima si sarmani, fiii tai duhovnicesti, strigau tie:
Bucura-te, noule Gura de Aur, care prin cuvintele tale de foc, pe multi rataciti prin pocainta i-ai adus la Dumnezeu;
Bucura-te, cela ce prin scrierile tale, sufletele si inimile celor ce te cinstesc le-ai luminat;
Bucura-te, cela ce a ne ruga pentru vrajmasi ne-ai povatuit;
Bucura-te, cela ce insuti te-ai rugat cu dragoste fierbinte pentru vrajmasii tai;
Bucura-te, cela ce ne-ai invatat a vedea in cei ce ne vrajmasesc unelte ale lui Dumnezeu spre indreptarea noastra;
Bucura-te, cela ce ochilor duhovnicesti ai celor ce se pocaiau lacrimile lui Ezechia si suspinarile lui Manase ai infatisat;
Bucura-te, cela ce in cartile tale pline de Dumnezeiasca intelepciune nevointele si ostenelile vechilor nevoitori ai aratat;
Bucura-te, cela ce in viata ta acestora cu desavarsire ai urmat;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 9

Toata ostirea cea ingereasca si soborul ierarhilor se minunau vazandu-te pe tine, noul bineplacut al lui Dumnezeu, cum straluceai prin mari osteneli si nevointe. Iar noi, fericindu-te, lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslavit, strigam: Aliluia!

Icos 9

Catre o noua si mult ostenicioasa ascultare intr-un tinut indepartat al patriei tale, ai plecat, Ierarhe Ignatie, atunci cand de la Arhiereul Cel mai inainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos, ti s-a inmanat toiagul arhieresc de Arhipastorul orasului imparatesc, in catedrala din Kazan a imparatesei Ceresti. Cunoscand intru aceasta voia lui Dumnezeu, ca si in tara straina sa se propavaduiasca de catre tine Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu, cu smerenie strigam tie:
Bucura-te, cela ce la hirotonie harul Dumnezeiesc cu imbelsugare l-ai primit;
Bucura-te, cela ce esti plin de apostoleasca invatatura si cu darurile ei mantuitoare pe toti credinciosii ii adapi;
Bucura-te, credincios lucrator al viei lui Hristos;
Bucura-te, alauta duhovniceasca, miscata de Duhul Sfant;
Bucura-te, podoaba cea de Dumnezeu insuflata a arhiereilor;
Bucura-te, ca prin gura ta Domnul Cel iubit de tine propavaduia;
Bucura-te, ca pe fratii si fiii tai duhovnicesti din manastirea Prea Cuviosului Serghie, desi cu trupul i-ai parasit, insa in rugaciunile tale nicicum nu i-ai uitat;
Bucura-te, milostiv aparator al tuturor credinciosilor si necredinciosilor, care te cheama in ajutor;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac10

Ingreunat fiind de neputinta trupeasca si de nevointele intru care ai petrecut, ai mers in manastirea Sfantului Nicolae, cea care este langa raul Volga, Ierarhe Ignatie, venind a-ti gati sufletul pentru plecarea din aceasta lume; si acolo intru cugetare la Dumnezeu si pustniceasca rugaciune zilele savarsindu-ti, fara tacere ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Grabnic ajutator si mangaietor, ai fost Ierarhe Ignatie, nu numai celor ce veneau la tine, ci si celor din departare, cu scrierile tale mangaindu-i, duhul lor imbarbatandu-l si inteleptindu-l. Pentru aceasta iti si striga cei ce pretuiesc cartile tale cele pline de Dumnezeiasca intelepciune:
Bucura-te, pastorul nostru cel bun;Bucura-te, ca pe cei care veneau la tine nicicand afara nu i-ai scos;
Bucura-te, ca pe cei de aproape si de departe care cereau ajutorul tau cu dragoste i-ai imbratisat;
Bucura-te, ca pe cei ce cu osardie cinstesc scrierile tale in cea mai stransa unire cu sufletul tau i-ai primit;
Bucura-te, ca pe fiii tai cei duhovnicesti cu rabdarea crestineasca i-ai deprins;
Bucura-te, ca a vedea in patimirile noastre purtarea de grija a lui Dumnezeu ne-ai povatuit;
Bucura-te, ca pe fiii tai, a se incredinta cu totul Dumnezeiestii pronii i-ai invatat;
Bucura-te, ca implinirea intru noi a voii Lui, la Domnul ca pe o mare mila a o cere ai poruncit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 11

Cantare preaumilicioasa ai adus Prea Sfintei Treimi in toate zilele vietii tale pamantesti, Ignatie prealaudate. Iar acum, stand inaintea Scaunului imparatului Slavei, roaga-te pentru noi, cei ce cinstim sfanta pomenirea ta, ca prin rugaciune si pocainta curatindu-ne, dimpreuna cu tine sa cantam in veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Mare luminator al Sfintei Biserici Ortodoxe ai fost in viata ta, Ierarhe Ignatie, si pentru aceasta ti-a daruit sfarsit minunat Domnul Atottiitorul, si in ceruri te-a proslavit. Rugamu-te, milostive ierarhe, cere si pentru noi, pacatosii, care iti cerem ajutorul si mijlocirea, sfarsit in pace si fara de durere vietii noastre, raspuns bun la infricosata Judecata a lui Hristos si mostenirea imparatiei Cerurilor, ca sa strigam Tie cu bucurie:
Bucura-te, cela ce prin dreptul tau sfarsit viata ta cea dreapta o ai pecetluit;
Bucura-te, cela ce apropierea plecarii tale mai inainte o ai vazut;
Bucurat-te, cela ce pe Cerescul Mire al sufletului tau cu faclia aprinsa l-ai intampinat;
Bucura-te, cela ce in ziua sfarsitului tau, pe Mantuitorul inviat dimpreuna cu femeile mironosite L-ai vazut;
Bucura-te, cela ce pe cinstitorii tai nici dupa moarte de mijlocirea ta nu ii lipsesti;
Bucura-te, cela ce pe toti care se roaga tie cu osardie, cu harul si cu purtarea ta de grija ii acoperi;
Bucura-te, cela ce pe fiii tai a se tine fara abatere de sfanta credinta ortodoxa, singura adevarata, i-ai invatat;
Bucura-te, cela ce a primi inselarile cele ereticesti si a lua aminte la viclenele lor indemnuri cu strasnicie ai oprit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 12

Har s-a dat tie de la Dumnezeu, Ierarhe al lui Hristos, Ignatie, a te ruga pentru noi si a ne calauzi pe calea mantuirii, ca fiind curatiti prin pocainta, in camara cea preaimpodobita a Mantuitorului sa intram si acolo, dimpreuna cu tine si cu toti cei ce bine au placut lui Dumnezeu, bucurandu-ne sa-I cantam: Aliluia!

Icos 12

Cantand lui Dumnezeu, Celui Minunat intru sfintii Sai, te laudam pe tine, Ignatie fericite, ca pe un prieten al lui Hristos, care prin neabatuta lucrare a poruncilor Lui fericirea raiului ai dobandit. Roaga-te pentru noi, pacatosii, ca dimpreuna cu tine partasi ai Cinei Domnului sa fim si noi, cei ce cu dorire strigam tie:
Bucura-te, ca prin preaadanca smerenia ta, si prin saracia cea duhovniceasca imparatia Cerurilor ai aflat;
Bucura-te, ca aceasta virtute la temelia tuturor nevointelor monahicesti a o pune ai poruncit;
Bucura-te, ca plangand pentru pacatele tale, de Domnul insusi ai fost mangaiat;
Bucura-te, ca pentru blandetea sufletului tau, drept rasplata mostenirea vietii vesnice ai dobandit;
Bucura-te, ca in viata cea pamanteasca dreptatea lui Hristos, iar nu hrana trupeasca ai cautat, iar acum, in ceruri, cu ea din belsug te-ai saturat;
Bucura-te, ca pentru milostivirea ta fata de aproapele, de Dumnezeu, Daruitorul indurarilor ai fost miluit;
Bucura-te, ca pentru curatia ingereasca a inimii tale pe Dumnezeu L-ai vazut;
Bucura-te, ca toate clevetirile si ocarile celor ce te urau, pentru Domnul le-ai iertat, si pentru aceasta, de comoara cea mare - Dumnezeiasca infiere - ca un facator de pace te-ai invrednicit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!

Condac 13

O, preaminunatule si bine-placutule al lui Hristos, Parinte Ierarhe Ignatie! Primeste aceasta mica rugaciune, insa din inimi ce te iubesc si te cinstesc adusa, si ne izbaveste pe noi cu atotputernica ta mijlocire de toata durerea, suferinta si intristarea, aprinde inimile noastre reci cu focul credintei si al dragostei de Dumnezeu, daruieste-ne pocainta mai inainte de sfarsit, fii noua calauzitor catre imparatia Cerurilor, ca acolo, dimpreuna cu tine si cu toti cei ce au bineplacut lui Dumnezeu, in vecii vecilor sa ii cantam: Aliluia!

Acest condac se citeste de 3 ori

si iarasi icosul 1 si condacul 1.

Apoi aceasta rugaciune:

Rugaciune catre Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov:

O, mare, preaminunate si bineplacutule al lui Hristos, Parinte Ierarhe Ignatie! Primeste cu milostivire rugaciunile pe care cu dragoste si recunostinta ti le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sarmani si neajutorati, care cu credinta si iubire la tine cadem si cerem calduroasa ta solire pentru noi inaintea Scaunului Domnului Slavei. Stim ca mult poate rugaciunea dreptului, care milostiv face pe Stapanul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu inflacarare l-ai iubit si numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia intru nimica le-ai socotit. Tu, lepadandu-te de tine si luandu-ti crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramta si mahnicioasa a vietii monahicesti si pe aceasta cale virtuti mari ai dobandit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adanca evlavie si supunere catre Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe pacatosii cei cazuti cu inteleptele tale cuvinte a-si cunoaste nimicnicia si a alerga intru pocainta si smerenie la Dumnezeu i-ai povatuit, imbarbatandu-i cu nadejdea in milostivirea Lui. Tu, pe cei ce alergau la tine afara nicicand nu i-ai scos, ci parinte iubitor de fii si bun pastor tuturor le-ai fost: nici acum nu ne parasi pe noi, care tie cu osardie ne rugam si la ajutorul si acoperamantul tau scapam.
Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni sanatate sufletului si trupului, neclintita fa credinta noastra, intareste puterile noastre care slabesc intru ispitele si intristarile veacului acestuia, incalzeste cu focul rugaciunii sufletele noastre cele reci, ajuta-ne, ca prin pocainta fiind curatiti, sfarsit crestinesc vietii noastre sa primim si in camara cea preaimpodobita a Mantuitorului sa intram dimpreuna cu toti cei alesi, si impreuna cu tine sa ne inchinam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin!

Tropar - glas 8

"Aparatorule al Ortodoxiei, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales, podoaba cea de Dumnezeu insuflata a arhiereilor, slava si lauda monahilor, cu scrierile tale pe noi toti ne-ai inteleptit; alauta duhovniceasca, noule Gura de Aur, Ierarhe Ignatie, roaga pe Cuvantul, Hristos Dumnezeu, pe care in inima ta L-ai purtat, sa ne daruiasca noua mai inainte de sfarsit a ne pocai."

POCAITI-VA!

2009-01-10T23:38:00.000+02:00

"Între cipuri şi dragoste" de Diana Paris

2009-01-10T17:11:00.002+02:00

Sf. Teofan Zavoratul - cuvinte duhovnicesti sau picaturi de untdelemn sfintit pe frunti bantuite de ganduri zgomotoase

2009-01-10T17:08:00.001+02:00

Acatistul Sfântului Ierarh Teofan Zăvorâtul

2009-01-10T16:52:00.001+02:00

Condac 1
Alesule nevoitor şi slujitor adevărat al lui Hristos, pus de Dumnezeu în sfeşnicul Bisericii spre slujire arhierească, cu strălucirea credinţei pe oameni i-ai luminat, toate puterile sufletului şi virtutile tale oamenilor le-ai dăruit, iar nevoindu-te în zavorâre spre mântuire, inimile ucenicilor tăi prin nemarginită dragoste le-ai încălzit.
Pentru aceasta şi pe noi cu făclia înţelepciunii tale ne luminează, ierarhe a lui Hristos minunate, ca să cântăm ţie aşa:
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Icos 1

De blândeţe îngerească şi nemărginită dragoste pentru Dumnezeu şi pentru oameni fiind cuprins, ţi-ai luat nevoinţa smereniei monahiceşti şi a slujirii, arhiereşti, părinte al nostru minunate. Ascultător al voii dumnezeişti, darul înţelepciunii pe care de la Dumnezeu l-ai primit - l-ai înmulţit, şi oamenilor spre mântuire, cu jertfelnicie prin acesta ai slujit. Pentru aceasta fericim nevoinţele tale cele înalte şi strigăm ţie aşa:

Bucură-te, că din pruncie inima ta Domnului o ai închinat;
Bucură-te, caci către Unul Dumnezeu toata nădejdea ţi-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe Domnul mai mult decât orice L-ai iubit;
Bucură-te, că din copilarie mintea ta cu înţelepciunea dumnezeiască o ai hrănit;
Bucură-te, că Domnului spre slujire cu totul te-ai daruit;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 2

Văzând sufletul tău plin de dragoste dumnezeiască pentru Ziditorul tău şi Dumnezeu, Domnul cel de grijă purtător te-a înflăcărat cu dorirea vieţii călugărşti, iar tu, ierarhe al Domnului, urmând acestei chemări cereşti, ai pornit încă din copilarie pe calea înaltei smerenii şi a lepădării de cele lumeşti, încrezându-te cu totul voii lui Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!

Icos 2

Prin înţelegerea înţelepciunii celor citite fiind din belşug de Dumnezeu dăruit, ţi-ai îmbogăţit neîncetat mintea prin cercetarea scrierilor sfinţilor părinti şi a nevoitorilor credinţei şi bunei cuviinţe, sorbind din ele multă putere şi lumină duhovnicească. Iar noi, proslăvind înţelepciunea ta, strigam ţie cu umilinţă aşa:

Bucură-te, că pentru Dumnezeu de dragoste ardeai;
Bucură-te, că în adâncă smerenie tinereţea ţi-o petreceai;
Bucură-te, că prin blândeţea ta tuturor ca exemplu te-ai arătat;
Bucură-te, că vieţuirii pustniceşti te-ai supus;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu totul pe sine-ţi te-ai adus;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 3

Puterea lui Dumnezeu care în tine s-a sălăşluit, încă de la începuturile tale, prin flacăra harului sufletul tău l-a încălzit şi în cinul arhieresc te-a împodobit, şi oamenilor, păstorule cel bun, aşa te-a dăruit. Iar tu de mântuirea sufletelor noastre cu ardoare grijă ai purtat şi Domnului neobosit ai cântat: Aliluia!

Icos 3

Având în inimă pe Unul Dumnezeu, cu multă bucurie ţi-ai închinat viaţa slujirii lucrării lui Hristos de mântuire a neamului omenesc, în care tu, plăcutule al Domnului, ai adus comoara cunoaşterii tale şi a experieţei duhovniceşti Dumnezeului tău spre ascultare, învăţând şi povăţuind pe cei ce alergau la tine cu credinţă. Astfel şi noi, fericind nevoinţele tale purtate spre mântuirea sufletelor noastre, strigam ţie aşa:

Bucură-te, cel ce de Domnul eu înţelelepciune ai fost adăpat;
Bucură-te, că în truda nevoinţei ai fost încerat;
Bucură-te, că smerenia şi blândeţea cu tărie le-ai purtat;
Bucură-te, că în voia lui Dumnezeu cu totul te-ai lăsat;
Bucura-te, că milostivirea lui Dumnezeu prin scrierile tale ai proslăvit;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 4

Furtuna tulburării a umplut inimile oilor turmei tale atunci când au cunoscut dorinţa ta de a-i părăsi şi nevoinţelor în zăvorâre cu totul a te dărui. Iar tu petrecând acolo în neîncetate lupte, post şi rugăciune, ai cântat nebiruit Dumnezeului Puterilor: Aliluia!

Icos 4

Auzind oamenii de plecarea ta în pustia Vâşei, se tânguiau amar că au rămas orfani şi cinstindu-te ca pe un bun păstor de Dumnezeu dăruit pentru a se îngriji cu dragoste de sufletele lor, veneau la tine cu lacrimi şi îţi cereau rugaciuni spre ajutor şi învăţături de Dumnezeu înţelepţite. Pentru aceasta, primeşte şi de la noi unele laude ca acestea:

Bucură-te, că în arhierie părinte milostiv turmei tale te-ai arătat;
Bucură-te, că neîncetat de turma ta grijă ai purtat;
Bucură-te, că de aceasta cu lacrimi de umilinţă te-ai despărţit;
Bucură-te, că tăcerea şi cugetarea la Dumnezeu mai mult decât orice ai iubit;
Bucură-te, al sfântului lăcaş din Vâşa strălucit luminător;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 5

Stea călăuzitoare către Dumnezeu în sfânta mănăstire te-ai arătat, ierarhe înţelepte, şi dorind tăcerea vieţii pustniceşti pentru mântuirea sufletului tău, te-ai nevoit întru aceasta neîncetat. Aşa, tuturor fraţilor exemplu ziditor te-ai înfăţişat şi să cânte pururi lui Dumnezeu i-ai învăţat: Aliluia!

Icos 5

Aducând lui Hristos Dumnezeu inima ta, cuprinsă cu totul de dragoste pentru Dânsul, ţi-ai pregătit sufletul să fie lăcaş al Duhului Sfânt. Aşa cu multă smerenie şi blândeţe nevoindu-te, ai arătat ucenicilor iubitori de Hristos prin lucrarea ta neîncetată exemplu de vieţuire adevărată. Pentru aceasta şi noi cinstindu-te ca pe un adevărat slujitor al lui Hristos şi ca pe un ales preaiubit al Domnului, strigăm ţie aşa:

Bucură-te, izvor nesecat de dragoste pentru Dumnezeu;
Bucură-te, luminător înflăcărat ce în pustie a strălucit;
Bucură-te, cel ce inima ta ascultării o ai dăruit;
Bucură-te, al înfrânării înţelept povăţuitor;
Bucură-te, al sufletelor omeneşti de grijă purtător;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 6

Propovăduitor neobosit, cuvântător al adevărurilor dumnezeieşti, tu slujirea arhierească o ai purtat cu adevărat, luminând şi povăţuind turma ta. Aşa, zăvorât fiind nu ai lăsat fără îndrumare duhovnicească pe cei ce alergau către lumina ta de Dumnezeu insuflată, învăţând prin cuvintele tale pe toţi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

A strălucit în pustie steaua cea mare a înţelepciunii, minunatule plăcut al lui Hristos şi ascuns fiind în zăvorâre, au început a curge râuri de cuvinte vii de pe buzele tale. Căci din îngăduinţa lui Dumnezeu izvorul cel plin de har al învăţăturilor tale s-a descoperit şi setea tuturor celor însetaţi a potolit, a celor ce alergau cu credinţă către dânsul. Pentru aceasta, ierarhe al Domnului, primeşte şi de la noi unele laude ca acestea:

Bucură-te, ca prin buzele tale înţelepciunea lui Dumnezeu ai arătat;
Bucură-te, că prin această înţelepciune pe toţi i-ai adăpat;
Bucură-te, că în nevoinţele vieţii pustniceşti ai petrecut;
Bucură-te, că păcatele omeneşti cu înţelepciunea ta le-ai dezrădăcinat;
Bucură-te, că prin buna ta sporire pe toţi i-ai îndrumat;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 7

Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască şi în Împărăţia Cerurilor să ajungă, tu, bunule păstor, prin lepădarea ta de lume şi prin aspra zăvorâre, un puternic izvor de însufleţire ai dobândit şi imitând pe Începătorul Arhieriei, pe Hristos, oamenilor cu îndrăzneală ai slujit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Vazând în tine un nou nevoitor şi bineplăcut al lui Hristos, ce în Împărăţia lui Dumnezeu cu inima ai ajuns, adânca smerenie şi multa blândeţe ai dobândit, iar sufletele omeneşti cele bolnave şi suferinde şi-au îndreptat cu nădejde privirile spre pustie, ce de ochii acestora te-a acoperit, căutând ajutorul şi înţelepciunea ta plină de har. Pentru aeeasta şi noi, însetând după aceste bunătăţi, strigăm ţie aşa:

Bucură-te,că de pe pământ curăţia îngerească ai dobândit;
Bucură-te, că prin blândeţea duhului tă pe toţi i-ai cucerit;
Bucură-te, că minţile cele întunecate le-ai luminat;
Bucură-te, al nerăutăţii învăţătorule minunat;
Bucură-te, că pe oameni la nevoinţa milosteniei i-ai chemat;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 8

Neînţeleasă pentru unii, dar minunată pentru cei iubesc pe Dumnezeu, a fost nevoinţa ta, bunule arhiereu, căci în deplină ascultare în pustnicie ai vieţuit, unde trudei neobosite şi neîncetatei cugetări la Dumnezeu te-ai dăruit. Iar noi, în umilinţa inimilor noastre, văzând unele ca acestea, cântăm cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Tuturor toate le-ai fost, ierarhe al Domnului: părinte şi păstor, învăţător şi povăţuitor, prin vestirea cea bună şi nesecată a buzelor tale, de cuvinte de aur izvorâtoare. Pentru aceasta şi noi, copiii tăi duhovniceşti, strigăm ţie cu mulţumire aşa:
Bucură-te, căci cu roua Duhului lui Dumnezeu ai fost adăpat;
Bucură-te, că prin strălucirea harului lui Dumnezeu ai fost luminat;
Bucură-te, căci cu mintea ta la cunoaşterea de Dumnezeu ai ajuns;
Bucură-te, că prin pacea sufletului tău pe Domnul L-ai dobândit;
Bucură-te, că prin harul tău pe toţi i-ai umilit;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 9

Tuturor ai fost exemplu de vieţuire înţeleaptă pentru “singurul lucru de trebuinţă”, cugetând cum să-ţi curăţeşti sufletul tău şi să-l faci biserică a Duhului Sfânt. Aşa în nevoinţe mari ai înaintat şi din putere în putere ai urcat, încălzind neîncetat inima ta cu rugaciunea lui Iisus şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

G1asul tău cel blând şi plin de înţelepciune auzul tuturor celor ce-l ascultau cu credinta - l-ai îndulcit, iar tu cu puterea învăţăturilor tale, neîncetat şi cu jertfelnicie pe cea strâmta, spre nevoinţa ascultarii - i-ai povatuit, învăţându-i despre adevărul lui Dumnezeu şi despre Împărăţia Lui. Pentru aceasta, primeşte şi de la noi, bunule învăţător, unele mulţumiri ca acestea:

Bucură-te, ierarhe al lui Dumnezeu, blând şi smerit;
Bucură-te, bunule păstor, de ucenici iubitor;
Bucură-te, că în pustie ca un crin al ţarinei ai înflorit;
Bucură-te, ca liniştea cea mântuitoare din zaăvorâre ai iubit;
Bucură-te, bunule îndrumător al sufletelor zbuciumate;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 10

Vrând să scapi neamul omenesc din intunericul păcatelor, plăcutule al lui Dumnezeu, minţile cele ce căutau adevărul - le-ai luminat, iar calea biruinţei tainice în războiul cel nevăzut spre cununa mult râvnită a fericitului sfârşit oamenilor ai arătat, celor ce cântau împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Sprijin tare eşti pentru fiecare suflet prin scrierile tale de Dumnezeu insuflate, adevărate arhiereu al lui Hristos, căci au găsit în înţelepciunea ta îndreptare a vieţii lor şi multă călăuzire, urmând calea ce le-ai arătat către mântuire. Iar noi, aducând mulţumiri lui Dumnezeu pentru grija ce o porţi sufletelor noastre neîncetat, strigăm ţie cu umilinţă aşa:

Bucură-te, că pe pământ de vieţuire îngerească te-ai învrednicit;
Bucură-te, c împreună cu sfinţii îngeri la Liturghie ai slujit;
Bucură-te, că prin blândeţe îngerească ai strălucit;
Bucură-te, al curăţiei vas binecuvântat;
Bucură-te, că despre adevărul lui Dumnezeu cu îndrăzneală ne-ai învăţat;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 11

Cântare de laudă aducem ţie, bunule arhiereu şi bineplăcutule al lui Dumnezeu. Te lăudam , căci prin nevoinţele şi vieţuirea ta Numele cel sfânt al Ziditorului ai proslăvit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia !

Icos 11

Vieţuirea ta strălucită ce în zăvorâre o ai petrecut, de inimile însetate de adevăr a se ascunde nu a putut. Iar fericitul tău sfârşit, plin de pace şi netulburat, în multă lumină calea vieţuirii tale arhiereşti a scăldat, căci nevoinţele în care ai petrecut, vas al harului dumnezeiesc cu adevărat te-au făcut. Pentru aceasta şi noi cu inimi umilite şi cu mulţumire glăsuim ţie aşa:

Bucură-te, că la despărţirea ta de trup, cinul arhieresc l-ai proslavit;
Bucură-te, că până la ultima suflare lui Dumnezeu I-ai slujit;
Bucură-te, al locaşului monahicesc podoabă minunată;
Bucură-te, al Tambovului luminător, plin de înţelepciune înaltă;
Bucură-te, a turmei din Riazan laudă şi bucurie;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 12

Dăruit din belşug cu harul lui Dumnezeu, prin aceasta cu înţelepciune turmei tale ai slujit. Pentru aceasta nu ne lăsa nici pe noi, cei ce în mijlocirea ta din ceruri către Dumnezeu am nădăjduit, că tu acolo în netăcută slavoslovie petreci, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Cântam nevoinţele tale, ce cu strălucire mare au luminat vieţuirea ta pământească de lepădare, pentru dragostea Domnului tău. Pentru aceasta şi noi, ierarhe al lui Dumnezeu, blând şi milostiv, cu nădejde căutam către tine, ca la ocrotitorul nostru ceresc şi mijlocitor tare înaintea prestolului dumnezeiesc, strigând ţie cu umilinţă aşa:

Bucură-te, bineplăcutule al lui Dumnezeu, plin de strălucire şi milostivire;
Bucură-te, că rugăciunile celor credincioşi ţie niciodată nu le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, robul lui Hristos şi iubit al lui Dumnezeu;
Bucură-te, al călugarilor înţelept povăţuitor;
Bucură-te, ierarhe, al necazurilor noastre grabnic ajutător;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condac 13

O, preabunule ierarhe Teofan, blând şi de Dumnezeu înţelepţit învăţător al nostru! Primeşte de la noi această puţină rugaciune şi laudă cu mulţumire ce îţi aducem ţie. Nu ne uita pe noi păcătoşii în rugăciunile tale sfinte, ca nădăjduind în ajutorul tău, Dumnezeului Puterilor neîncetat să cântam: Aliluia!(de 3 ori)

Şi această rugăciune :

O, sfinte ierarhe, parinte Teofan, slava şi bucuria ţării noastre! Primeşte de la noi aceste smerite şi calde rugaciuni, cei ce cu dragoste te cinstim pe tine. Căutând la cuvântul ce s-a împlinit în tine: “Pe cei ce Mă vor proslăvi, îi voi proslăvi”, cădem ecu umilinţă la sfintele tale moaşte, năzuind la puterea lor tămăduitoare, şi ca unui ales al harului dumnezeiesc, strigăm ţie: binecuvintează şi miluieşte ţara noastră, arhiereule al Dumnezeului cel Adevărat, bărbăţie neclătinată ostaşilor noştri le dăruieşte, pe toţi oamenii de necazuri îi pazeşte şi la pocăinţă îi călăuzeşte; pruncilor învăţătură bună le daruieşte, pe tineri îi călăuzeşte, celor bolnavi şi în suferinţe sănătate le cere, iar nouă tuturor bucurie neâncetată în Domnul ne daruieşte, ca toţi cu mulţumire să te fericim, glăsuind ţie aşa: Fericimu-te pre tine, sfinte ierarhe, părinte Teofan, şi cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeului nostru. Amin.

Tropar, glas 8

Al ortodoxiei povăţuitor, al bunei credinţe şi curăţiei învăţător, al Vâşei nevoitor, ierarhe Teofan de Dumnezeu înţelepţite. Cu învăţăturile tale cuvântul lui Dumnezeu l-ai facut lămurit şi celor credincioşi calea către mântuire le-ai descoperit. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.Condac, glas 4Prin “Arătarea Domnului” fiind numit, ierarhe Teofane, cu învăţăturile tale mulţime de oameni ai luminat. Pentru aceasta împreună cu îngerii înaintea prestolului Sfintei Treimi petrecând, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

10 ianuarie - praznuirea Sfantului Ierarh Teofan Zavoratul

2009-01-10T16:49:00.000+02:00

10 ianuarie - praznuirea Sfantului Ierarh Teofan Zavoratul

In ce consta esenta crestinismului?
“Se spune cã în dragoste. Nu, aşteptaţi puţin. Dragostea e odrasla, alcãtuitã din flori şi roade. Mai înainte trebuie curãţit pãmântul, arat, semãnat, şi dupã aceea creşte. Ce a zis Domnul despre venirea Sa? De ce a venit El? Ca sã caute şi sã mântuiascã pe cel pierdut. Dar cei cãutaţi cum se mântuiesc? Se dezbracã de omul vechi şi se îmbracã în omul nou. Mai înainte trebuie sã se dezbrace, sã dea jos şi sã arunce toatã vechitura patimilor şi a pãcatelor, dupã care se vor naşte şi cele nou-nouţe.
Vine frica lui Dumnezeu şi naşte pocãinţa, pocãinţa duce la ostenelile facerii de bine, iar din acestea se naşte dragostea. Sfântul Isaac Sirul spune aşa: “Cu neputinţã este a trece o mare largã fãrã corabie: aşijderea, nimeni nu poate sã ajungã la dragoste fãrã fricã. Marea cea puturoasã dintre noi şi raiul cel gândit o putem trece doar pe corabia pocãinţei, pe care sunt vâslaşii fricii. Dar dacã corabia pocãinţei, cu care mergem la Dumnezeu pe marea acestei lumi, nu e mânatã de aceşti vâslaşi, ne înecãm în marea asta puturoasã. Pocãinţa este corabia, frica este cârmaciul, iar dragostea este limanul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, frica ne bagã în corabia pocãinţei, ne trece marea puturoasã a vieţii şi ne îndrumã la limanul dumnezeiesc, care e dragostea. La acest liman ajung toţi cei osteniţi şi împovãraţi cu pocãinţa.“
(din “Raspunsuri la intrebari ale intelectualilor“, volumul I, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, sursa de pe internet - Orthoblog)

Despre dragostea ca porunca dumnezeiasca si filantropia ca filosofie umanista
1. “Un oarecare carturar s-a apropiat de Domnul si l-a intrebat: “Cum sa mostenesc viata vesnica?” Carturarul - om care studia legea data de Dumnezeu si odihnea in ea (V. Rom. 2,17) - ar fi trebuit sa stie si singur asta; tocmai de aceea, Domnul l-a intrebat: “Cum scrie despre asta in lege? Citeste.” Carturarul a citit: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, si din tot sufletul tau, si din toata virtutea ta, si din tot cugetul tau, si pe aproapele tau ca pe tine insuti (Lc. 10,27). Atunci Domnul i-a zis: Drept ai raspuns; aceasta fa, si vei fi viu, adica a intarit raspunsul lui si a adeverit ca n-are rost sa intrebe cineva de alta cale spre viata vesnica si spre mantuire: atare cale nu este si nici nu poate fi. Iubeste-L pe Dumnezeu, iubeste-ti aproapele: asta e totul!
Ce catehism scurt! Ce legiuire simpla! Doar doua propozitii: “iubeste-L pe Dumnezeu” , “Iubeste-ti aproapele”, ba chiar una singura, un singur cuvant: “iubeste”, fiindca cel care Il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, acela deja il iubeste in Dumnezeu si pe aproapele, si cine isi iubeste cu adevarat aproapele, acela IL iubeste deja pe Dumnezeu. “Si atunci”, vor zice unii, “de ce lucrurile sunt atat de complicate si din partea lui Dumnezeu, si din partea oamenilor? De ce toate aceste tipice, sfintiri, taine, acest sistem deloc restrans de invataturi? De ce aceste usi inguste si aceasta cale stramta? La ce bun nevointele cu care se nevoiesc oamenii sa intre pe usile cele stramte, si la ce bun aceste posturi, privegheri, rugaciuni si asa mai departe - panoplia pe care trebuie s-o ia cei ce merg la viata?”
Ca sa ne inalte la dragoste. Dragostea este lumina si roada in viata noastra duhovniceasca. Multa osteneala, multe nevointe trebuie sa ai ca sa aduci aceasta roada. La pom, inaintea roadei este floarea, inaintea florii - frunza si ramurile, inaintea ramurilor - trunchiul, inaintea trunchiului - radacina, inaintea radacinii - samanta. Si in viata duhovniceasca este la fel: la inceput cade samanta cuvantului de mantuire in pamantul inimii noastre, din aceasta samanta iese mladita cu frunze si cu ramuri, apoi se formeaza pomul, pomul da roada, iar roada aceasta este dragostea. Ea este scoasa din intreaga alcatuire a lucrurilor si ostenelilor mantuitoare, si ca atare insufleteste si plineste toate prin sine.
In adevarata sa forma, dragostea este raiul duhovnicesc. Ea este asezare sufleteasca plina de caldura, pasnica, binevoitoare, vie, pururea miscatoare si facatoare de bucurie - nu asemenea unui oaspete care viziteaza pentru o vreme sufletul nostru, ci statornica, tare, adanc inradacinata, nedespartita de noi prin insasi firea ei, la fel ca respiratia sau ca bataile inimii. Cel in care s-a salasluit acest simtamant, aceasta putere, este fericit cu fericirea adanca, netulburata. Chiar daca este intotdeauna in osteneala, nu vede si nu simte nici osteneala, nici necazurile, nici piedicile, fiindca insesi greutatile care apar in calea dragostei n-o micsoreaza, ci o inalta dupa cum vantul nu stinge ci intareste si intinde tot mai mult flacara.
Da, dragostea este rai, insa rai pierdut. Intri in tine insuti si nu il afli acolo, vezi ca in tarina inimii nu creste acest pom al vietii. De ce? Fiindca inima s-a intelenit cu pomii cei rai ai patimilor, ce inabusa dragostea. Unde se afla patima, acolo nu e loc pentru dragoste. Dragostea se milostiveste: cum va sta ea in inima, daca acolo domnesc nepasarea cea impietrita fata de suferintele celorlalti? Dragostea nu pizmuieste: cum va sta ea in inima, daca acolo traieste pizma? Dragostea nu se inalta si nu se mandreste: cum va sta ea in inima, daca acolo stapanesc trufia si slava desarta? Dragostea nu cauta ale sale (1 Cor.13,5): Cum va sta in inima, daca acolo punctul de plecare a faptelor, a cuvintelor si gandurilor omului este iubirea de sine? Dragostea nu face necuviinta: cum va sta ea in inima, daca aceasta este plina de patimi necuviincioase? Dragostea nu se bucura de nedreptate: cum va sta ea in inima inclinata spre vorbirea de rau ,spre judecarea aproapelui si spre clevetire?
Mai intai dezradacinati acesti pomi rai ai patimilor, si in locul lor va creste un singur pom cu multe ramuri ce da si floare si roada duhovniceasca. Insa indata ce veti incepe sa dezradacinati patimile, veti pasi negresit pe calea cea stramta si necajita, va veti intalni cu necesitatea de a lua armele nevointelor si ale lipsurilor, veti fi nevoiti sa treceti de toate legiuirile sfintitoare, indreptatoare si calauzitoare ale Bisericii lui Dumnezeu, adica inainte de a intra in unirea dragostei sunteti datori sa purtati multe osteneli si sa va indreptati puterile spre multe indeletniciri duhovnicesti, ca si cum ati trece printr-o padure spre a iesi in poiana cea vesela, presarata cu multe flori, a dragostei.
Este limpede: calea spre acest scop nu este scurta si nici usoara. Ca atare, auzind flacareala noilor “filantropi”, nu va lasati cu usuratate prada strigatului amagitor: “Jos cu toate celelalte! Ajunge dragostea!” Asteptati cu “jos toate celelalte”. Mai inainte, treceti cu rabdare prin toate regulile vietii evlavioase, pe care vi le pune inainte Sfanta Biserica - prin toate, de la cele mici pana la cele mari, caci doar prin asta veti ajunge la dragostea cea adevarata. Iar cand va veni dragostea cea adevarata, ea insasi va invata ce sa faceti cu toate cele pe care le socoate de prisos “filantropia” imatura si lipsita de experienta duhovniceasca.
Daca cuvantul nostru catre noi insine ar fi atat de puternic ca am putea sa spunem: “De acum Il voi iubi Dumnezeu si-mi voi iubi aproapele” si dragostea s-ar inscauna pe loc in inima noastra, bine ar fi - insa in realitate, de cele mai multe ori, se intampla cu totul altfel. Gandul si limba zic: “Voi iubi”, insa inima merge impotriva acestor vorbe si cugetari si cand vine prilejul de a face faptele dragostei se leapada de ele chiar si in clipele cand este atrasa de ideile “filantropice”. De ce? Fiindca inima este impietrita prin egoism, trufie, senzualitate, lacomie, pe care nu le poti alunga doar cu fraze la moda. Tocmai de aceea Apostolul cand scrie despre dragoste, spune: Urmeaza dragostea (1 Cor. 14,1 ; 1 Tim.6,11), adica nazuiti cu tarie catre dragoste, si imbracati-va intru dragoste (Colos. 3,14), adica osteniti-va cu incordare ca sa o dobanditi si rugati-va ca Dumnezeu sa va daruiasca duhul dragostei (2 Tim.1,7), fiindca dragostea de la Dumnezeu este (1 In. 4,7), varsata in inimile noastre prin Duhul Sfant (Rom.5,5), iar darul Duhului trebuie meritat si atras: numai prin vorbe nu ajungi la asta“.
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Raspunsuri la întrebari ale intelectualilor“, volumul I, Editura Sophia, Bucureşti, 2007)

“De cati ani nu auzim Evanghelia, si mangaietoarele ei cuvinte ne tot trec pe deasupra capului… Poate va da Dumnezeu, in cele din urma, o clipa cand o va auzi si inima cuiva. Atunci, intrand inauntrul aceluia, ea va face acolo minunata, surpator-ziditoarea sa lucrare, al carei miez este viata cea adevarata. Dar pana atunci? Pana atunci doar ne facem ca suntem vii, cand de fapt suntem morti, morti… Aspru este cuvantul? Intra si vezi”.
“Unde este dragoste, acolo este plansul”
Sf. Teofan Zavoratul - cuvinte duhovnicesti sau picaturi de untdelemn sfintit pe frunti bantuite de ganduri zgomotoase
Sfantul Teofan Zavoratul: despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea
Sf. Teofan Zavoratul - “DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”
Blogul dedicat Sfantului Teofan Zavoratul

PASTORALE DE PRAZNICUL NASTERII DOMNULUI ALE IERARHILOR B.O.R!

2008-12-25T17:51:00.003+02:00

1.http://theologhia.wordpress.com/2008/12/21/pastoralele-de-craciun-2008-ale-ierarhilor-bisericii-ortodoxe-romane/

2.http://cidadededeus.wordpress.com/2008/12/22/ips-teofan-scrisoare-pastorala-la-nasterea-domnului/

HRISTOS SE NASTE, MARITI - L !, HRISTOS DIN CERURI INTAMPINATI - L !...

2008-12-25T01:06:00.007+02:00

"HRISTOS SE NASTE, MARITI - L!, HRISTOS DIN CERURI INTAMPINATI-L!, HRISTOS PE PAMANT, INALTATI-VA!, CANTATI DOMNULUI TOT PAMANTUL SI CU VESELIE LAUDATI-L POPOARE CA S-A PREAMARIT!"

Cu ocazia Marii Sarbatori crestine A NASTERII LUI DUMNEZEU ca OM, printre PAMANTENI, din Pantecele cel Preacurat al Fecioarei Maria, administratorul acestui blog, "MILESCHRISTI" le doreste tuturor vizitatorilor si cititorilor blogului sau, "SARBATORI FERICITE !", si le propune doua materiale cu cantari Bisericesti psaltice despre NASTEREA LUI HRISTOS...!

http://video.crestinortodox.ro/Hristos_se_naste_mariti_l-20001149.html

http://video.crestinortodox.ro/Canonul_Nasterii_Domnului-20000254.html

VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

2008-06-02T19:22:00.003+03:00

Data trecută am lăsat o idee în suspensie despre viaţa duhovnicească ortodoxă, pe care doar am amintit-o, dar nu am dezvoltat-o...,

Şi anume am spus, că VIAŢA DUHOVNICEASCĂ este ...O VIAŢĂ HARICĂ...şi o viaţă de...ÎNCHINARE FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI DE ADORARE A LUI ÎN DUH ŞI ADEVĂR! (cf. Ev. după Sf. Ap. Ioan, cap.4, vers.24);

Cu mila lui Dumnezeu vrem să zăbovim puţin asupra acestui aspect al vieţii duhovniceşti, pentru că considerăm că este necesar...şi este necesar a fi înţeleasă ....ÎNCHINAREA FAŢĂ DE DUMNEZEU ÎN DUH ŞI ADEVĂR...pentru că duşmanii Ortodoxiei, citează des acest verset - IOAN 4, 24- şi spun în zeflmea...

- păi vezi frate..ce spune Biblia, ...ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR!, frate,
şi nu la ..."icoane" şi "cruci" şi "potire" şi "moaşte de sfinţi", şi alte ...OBIECTE PE CARE VOI ORTODOCŞII le consideraţi ...în mod fals..."SFINTE" !

- Numai că ei săracii, N-AU ÎNŢELES BINE ACEST VERSET!, şi cum spune Părintele Arsenie Boca..."COBOARĂ LA IAD CU ...BIBLIA LOR ÎN MÂNĂ";

- Şi iată de ce... coboară....astfel de oameni stricaţi la minte...Pentru că ÎNCHINAREA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR, înseamnă conform unor mari teologi şi Sfinţi ai Bisericii 3 MARI LUCRURI. Şi iată care sunt aceste 3 mari lucruri :

1. Închinarea în Duh şi în Adevăr înseamnă...Închinarea faţă de Dumnezeu ...ÎN DUHUL SFÂNT şi ÎN ADEVĂRUL DOGMATIC AL BISERICII ORTODOXE;

2. Închinarea în Duh şi în Adevăr înseamnă Închinarea faţă de Dumnezeu...în "duhul omului" (adică în partea cea mai adâncă a fiinţei umane) şi în ..."adevărul conştienţei" adică în starea de maximă luciditate a minţii şi conştiinţei pe care o are creştinul ortodox când se roagă cu adevărat Lui Dumnezeu ŞI NU o închinare ÎN MOD ÎNŞELAT sau într-o stare de ...ÎNŞELARE DE SINE (despre care ne avertizeaza Sf.Ignatie ca au cazut multi “rugatori si misticii ai Apuslui”). Starea de închinare în faţa lui Dumnzeu în "adevăr"...este opusă stării de închinare falsă în ..."minciuna închipuirilor şi imaginaţiilor" care îi vin omului în minte şi inimă în timpul rugăciunii, prin lucrarea meşteşugită şi ispititoare şi întinătoare a diavolului;

3. Închinarea în Duh şi în Adevăr mai înseamnă şi...ÎNCHINAREA FAŢĂ DE DUMNEZEU...ÎN SFERA ŞI ATMOSFERA LUCRURILOR DUHOVNICEŞTI (cf. Sf. Teofan Zăvorâtul - "VIAŢA LĂUNTRICĂ"), pe de-o parte dar şi ...ÎN ADEVĂRUL PRACTICILOR LITURGICE ORTODOXE...care paractici precum la Sf. Liturghie Ortodoxă sunt singurele care asigură ...receptarea lui Dumnezeu şi mai ales... PREZENŢA LUI REALĂ ŞI VENIREA LUI IMEDIATĂ ŞI REALĂ ATUNCI CÂND ESTE ...CORECT INVOCAT (spre ex. invocarea lui Dumnezeu DE LA SFÂNTA EPICLEZĂ ORTODOXĂ) şi care închinare în Adevărul practicilor liturgice ...NU-L MAI ARE NICI O DENOMINAŢIUNE CREŞTINĂ, nici măcar...Catolicismul;

Aşadar ACEASTA ÎNŢELEG ORTODOCŞII PRIN ÎNCHINAREA FAŢĂ DE DUMNZEU "ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR!"

După ce am îmcercat să dezvoltăm ideea de mai sus...cu Ajutorul Domnului dorim să mergem mai departe şi să mai destăinuim şi alte aspecte ale Vieţii Duhovniceşti Creştine Ortodoxe...

Şi vom spicui iarăşi câteva idei mari de la Unii dintre Sfinţii Părinţi şi Părinţii Duhovniceşti atât din Vechime cât şi ami apropiaţi de noi şi chiar contemporanic cu noi.

Pentru că aceste aspecte sunt tratate foarte amănunţit la aceşti Sfinţi Părinţi şi Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi..., noi în acest spaţiu al acestui forum DOAR LE VOM AMINTI PUNCTUAL şi vom indica sursa de unde provin...invitându-i pe fraţii cititori şi vizitatori să caute şi să parcurgă...CU RĂBDARE aceste mari comori de lămurire şi învăţătură ortodoxă...Dar ne cerem iertare că acum nu avem lângă noi..toate lucrările ca să indicăm precis şi pagina, ci doar o să amintim titlurile...la unele dintre aceste lucrări:

După Sfinţii Părinţi şi alţi Părinţi duhovniceşti....VIAŢA CREŞTINĂ DUHOVNICEASCĂ ORTODOXĂ ARE :

a) DOUĂ ÎNCEPUTURI FUNDAMENTALE :
1. Sf. Taină a Botezului Creştin Ortodox şi
2. Sf. Taină a Sfintei Pocăinţe (cf. Sf. Teofan Zăvorâtul - "CALEA SPRE MÂNTUIRE");

b) TREI ETAPE mari, pe care le parcurge un creştin adevărat în timpul existeneţei pământeşti:
1. CURĂŢIREA INIMII DE PATIMI,
2. LUMINAREA MINŢII,
3. UNIREA DUHULUI OMULUI CU HRISTOS (cf. Gheronda IOSIF SPILEOTUL, ideile lui găsindu-se şi în..."MĂRTURII DIN VIAŢA MONAHALĂ"; cf. de asemenea Părintelui D. Stăniloae - "ASCETICA ŞI MISTICA ORTODOXĂ", dar şi multe altele;

c) DOUĂ NIVELE MARI LA CARE SE TRĂIEŞTE :
1. VIEŢUIREA DUPĂ PORUNCILE EVANGHELICE şi
2. VIEŢUIREA DUPĂ SFATURILE EVANGHELICE (cf. Părintelui ARSENIE BOCA, ideea aceasta amintind-o Părintele în mai multe din cărţile sale...precum "Îndumnezeirea omului prin Har" sau "Rostul Încercărilor") ;

d) DOI TIMPI ÎN CARE SE DOBÂNDEŞTE :
1. ÎMBISERICIREA şi
2. ÎNDUHOVNICIREA. Ideea aceasta am cules-o dintr-un Articol apărut în Ziarul IIsus Biruitorul (nu am la îndemână numărul ci se poate verifica), care articol reda ....UN INTERVIU luat de Fr. jurnalist şi teolog Romeo Petraşciuc...unui Părinte Cucernic care slujeşte la Capela din Incinta Unei Închisori din Ardeal. Părintele nu se referă expres la această chestiune dar face o referire...tangenţială asupra acestui aspect al vieţii duhovniceşti a deţinuţilor-fii ai săi duhovniceşti, în interviul care i s-a luat;

e) DOUĂ LIMITE ÎN CARE SE MANIFESTĂ:
1. INTRAREA ÎN VIAŢĂ prin începerea împlinirii de către creştin a Poruncilor Evanghelice, şi
2. DESĂVÂRŞIREA...(cf. Sf. IGNATIE BRIANCIANINOV - "Cuvântul despre Mântuire din Vol. 4 al seriei "EXPERIENŢE ASCETICE, vol. intitulat "CALEA RUGĂTORULUI. IZBĂVIREA DE DURERILE OSTENELILOR ZADARNICE"");

f) CINCI LEGI FUNDAMENTALE :
1. POCĂINŢA;
2. TREZVIA;
3. RÂVNA DE A BINEPLĂCEA MEREU LUI DUMNEZEU;
4. ÎMPODOBIREA SUFELTULUI CU TOATE VIRTUŢILE;
5. ATINGEREA VIRTUŢILOR CĂLUGĂREŞTI, (cf. SFÂNTUL VASILE CEL MARE - "RÂNDUIELILE VIEŢII MONAHALE") ;

g) CINCI TEMEIURI MARI :
1. SMERENIA;
2. OSÂNDIREA DE SINE (sau ..."PRIHĂNIREA DE SINE, cum îi mai spune Sfântul Ignatie Briancianinov");
3. HOTĂRÂREA DE A NU REPETA PĂCATELE GRELE;
4. RÂVNA DE A BINEPLĂCEA LUI DUMNEZEU ÎNTRU TOATE;
5. RUGĂCIUNEA, (cf. Părintele Contemporan bulgar SERAFIM ALEXIEV - "VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREŞTINULUI ORTODOX");

h) CÂTEVA CONDIŢII MARI PENTRU A FI DEZVOLTATĂ ŞI ÎNTREŢINUTĂ (pe care nu le numerotăm cu cifre arabe pentru că nu le putem reda exhaustiv întrucât mai mulţi Sfinţi Părinţi şi Părinţi contemporani...le scot în evidenţă în mod diferit şi nu le ...arată numărul exact; însă din motive de ordin metodologic şi sistematic o să indicăm aceste condiţii notându-le unele după altele prntr-o numerotare cu litere) :

a. POMENIREA NEÎNCETATĂ A LUI DUMNEZEU (cf. Părintele Serafim Alexiev);

b. ADUCEREA AMINTE DEASĂ DE DUMNEZEU (cf. Sf. Ignatie Briancianinov);

c. SMERITA CUGETARE (acelaşi Sfânt Ierarh rus);

d. FAPTE SĂVÂRŞITE ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU (cf. părintele bulgar amintit msi sus);

e. RĂBDAREA (ibidem),

f. NEJUDECAREA APROPAPELUI (cf. EVAGRIE PONTICUL);

g. NEAMINTIREA RĂULUI SUFERIT DE LA APROAPELE (Patericul);

h. LUCRAREA ORICĂREI VIRTUŢI ÎN ASCUNS (cf. Sf. Diadoh al Foticeii);

i. NEPOFTIREA ÎN INIMĂ A BUNULUI APROAPELUI (mai ales a femeii aproapelui sau a bărbatului semenei)

ETC.

i) URMĂTORII DUŞAMNI:

PĂCATUL;
SLAVA DEŞARTĂ;
NEGRIJA ŞI TRÂNDĂVIA;
MULŢUMIREA PATIMILOR, asupra cărora insistă cu precădere (dar nu sunt singurii duşmani, ci o să mai arătăm şi alţii), Părintle Arhimandrit bulgar, Serafim Alexiev.

j) DOUĂ ASPECTE ŞI FEŢE :
1. VIAŢA duhovnicească EXTERIOARĂ, care este exprimată şi emanată şi mărturisită public de un creştin ortodox prin felul în care el participă la...CULTUL EXTERN AL BISERICII ORTODOXE;

2. Viaţa duhovnicească ...internă sau...LĂUNTRICĂ. Este ADEVĂRATA FAŢĂ ŞI IDENTITATE DUHOVNICEASCĂ A UNUI CREŞTIN ORTODOX,

Sf. Teofan Zăvorâtul spune în "VIAŢA LĂUNTRICĂ", dar repetă ideea şi în alte lucrări alel lui că..."CUM SE TE AFLI ÎN INIMA TA AŞA TE ARE DUMNEZEU ÎNAINTEA OCHILOR LUI!"

Viaţa duhovnicească lăuntrică a unui creştin ortodox COPT ŞI MATUR, este de obicei...ASCUNSĂ CU GRIJĂ (cf. COLOSENI, cap.3, vers.3), precum au făcut mulţi sfinţi şi oameni duhovniceşti dar totuşi ea poate fi uneori...presupusă şi...intuită şi...dedusă şi... citită şi ..."TRĂDATĂ", adică relevată fără voie (cf. PĂRINTELE PAISIE AGHIRITUL, - "NEVOINŢĂ DUHOVNICEASCĂ, vol.3, Ed. Evanghelismos") în sufletul unui creştin ortodox autentic îndeosebi prin/ şi din felul cum se roagă şi se închină în Biserică atât în timpul Sfintei Liturghii sau a altor slujbe, dar şi în felul cum...RELAŢIONEAZĂ CU SEMENII LUI, precum şi din alte situaţii dificile sau grave prin care trece creştinul ortodox în viaţă şi anume ...DIN FELUL CUM REACŢIONEAZĂ ÎN ACESTE SITUAŢII, se poate vedea şi înţelege ...DACĂ ARE ÎN EL VIAŢA DUHOVNICEASCĂ ADEVĂRATĂ SAU NU...;

k) O DEFINIŢIE DIN DOUĂ CUVINTE...Şi anume Viaţa duhovnicească este...MIŞCARE şi LUPTĂ (cf. Părintele Arhimandrit Serafim Alexiev - "VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREŞTINULUI ORTODOX");

"Mişcare" înseamnă (lămureşte acest Părinte), mişcarea sufletului ÎNDREPTATĂ..ÎNAINTE ŞI ÎN SUS , adică..SPRE DOBÂNDIREA ASEMĂNĂRII CU DUMNEZEU...;

"Luptă", înseamnă..LUPTA NEVĂZUTĂ A SUFLETULUI ...CU DUHURILE NEVĂZUTE ALE IADULUI...!

Doamne ajuta!

VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

2008-06-02T19:19:00.001+03:00

Vrem să mai spunem câteva lucruri generale despre viaţa creştină duhovnicească pe care trebuie s-o cunoască şi mai ales s-o trăiască creştinii dacă vor să se mântuiască. Consideraţiile acestea generale se vor a fi ca o ...CARACTERIZARE SUMARĂ şi nu detaliată a vieţii duhovniceşti,

- Aşadar ...CE ESTE VIAŢA CREŞTINĂ DUHOVNICEASCĂ ?!

- Viaţa creştină duhovnicească ESTE MAI MULT DECÂT MORALITATE (cf. SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL- "Calea Spre Mântuire"), adică decât un mod de a trăi moral, corect, cinstit, etic, etc şi nu se confundă cu moralitatea...,

- Moralitatea este...POARTA DE INTRARE în Viaţa duhovnicească creştină, adică este doar ....ÎNCEPUTUL EI;

- Dar moralitatea sau viaţa trăită cinstit şi etic, din punct de vedere creştinesc şi civic, APĂRĂ VIAŢA HARICĂ ŞI DUHOVNICEASCĂ a sufletului unui creştin. O apără ca...UN SCUT, şi aceasta pentru că Viaţa Morală este ca ...O ARMURĂ A DUHULUI OMENESC, şi câtă vreme creştinul nu păcătuieşte, săgeţile arzătoare trase de diavol nu pătrund în inimă şi ...NU UCID DUHUL OMULUI. Dar dacă omul începe să săvârşească păcate (şi este suficient unul singur de moarte pentru ca omul să...MOARĂ cu duhul lui, adică în inimă), ATUNCI EL, CREŞTINUL, SE DEZBRACĂ DE ARMURĂ, ŞI VA FI UCIS SIGUR DE DEMONI...!;

- Dar şi invers...DOAR VIAŢA DUHOVNICEASCĂ AUTENTICĂ şi CURATĂ APĂRĂ, FORTIFICĂ ŞI ÎNNOIEŞTE MEREU CU NOI PUTERI...MORALITATEA ŞI CONDUITA ETICĂ CREŞTINĂ ŞI CHIAR CIVICĂ A UNUI CREŞTIN şi cetăţean;

- Viaţa Duhovnicească SE NUMEŞTE DUHOVNICEASCĂ...pentru că este VIAŢA:

1. A unei părţi importante a sufletului omenesc , respectiv...DUHUL OMULUI, care este STĂPÂNUL TUTUROR PUTERILOR FIREŞTI DAR ŞI SUPRAFIREŞTI ALE OMULUI CREŞTIN (cf. tot Sfântul TEOFAN ZĂVORÂTUL)...;

Duhul omului îşi are sediul în...INIMA OMULUI, adică locuieşte în inimă.

Inima omului este ...CENTRUL FIINŢIAL al întregii fiinţe umane.

În afară de acest centru, în fiinţa umană există ...3 MARI NIVELE DE VIEŢUIRE (cf. Sfântul Teofan Zăvorâtul- "CE ESTE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ ŞI CUM O PUTEM DOBÂNDI- Ed. Buna vestire- Bacău") care sunt:

a) Nivelul TRUPESC ;
b) Nivelul SUFLETEC ;
c) Nivelul DUHOVNICESC;

În afară de aceste nivele, viaţa fiinţei umane (înţeleasă ca viaţă integrală, trupească şi sufletească) mai poate fi trăită la încă 2 nivele intermediare: şi anume Nivelul TRUPESC-SUFLETESC şi respectiv Nivelul SUFLETESC-DUHOVNICESC;

Un Părinte grec comntemporan, pe nume SPIRIDONOS LOGOTHETIS, ne spune că omul are ...DOUĂ INIMI, respectiv UNA DE CARNE şi respectiv UNA A SPIRITULUI.

Duhul omului îşi are sediul în inima spirituală.

Alţi autori spun că şi inima spirituală ....EXISTĂ DE FAPT ÎN MOD NEVĂZUT şi POATE FI LOCALIZATĂ, (ADICĂ ÎŞI ARE SEDIUL) ÎN INIMA DE CARNE...;

Rămâne într-o anumită parte un mister şi o taină inima spirituală şi duhul care îşi are sălaşul în ea, dar din această taină şi din acest mister Sfinţii Părinţi ruşi amintiţi NE-AU DESCOPERIT FOARTE MULTE LUCRURI, şi suficiente, de a ne face o idee măcar generală, dacă nu chiar detaliată, DESPRE CEEA CE SUNTEM ÎN ADÂNCUL FIINŢEI NOASTRE ŞI ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI NOSTRU, adânc şi lăuntru despre care...ŞTIINŢA PSHIHOLOGIE şi A METAFIZICII (care sunt ştiinţe mincionoase şi..."MĂSLUITE", după cum ne spune Sfântul Ignatie Briancianinov în "PREDICI LA TRIOD ŞI PENTICOSTAR"), nu ne spun mai nimic, sau dacă ne spun ceva ne spun lucruri...SLABE, explicate cu...înţelesuri slabe ale lumii vătămate de virusul minciunii şi erorii care este prezent în ea şi în minţile oamenilor neduhovniceşti (cf.COLOSENI, cap.2, vers.8 ), aceste ştiinţe mincinoase trâmbţând şi declarând emfatic tot timpul că cunosc "adevărul" despre suflet, şi că-i învaţă pe oameni adevărul despre ceea ce sunt ei, DAR NEPOSEDÂNDUL ÎN REALITATE ... ADEVĂRUL...ŞI FIIND DEPARTE DE EL (cf. 2 TIMOTEI, cap.3, vers.7);

2. Viaţa duhovnicească este o ...VIAŢĂ ÎN DUHUL SFÂNT, mai precis o...VIAŢĂ HARICĂ, respectiv ESTE O VIAŢĂ DE ÎNCHINARE ŞI ADORARE A LUI DUMNEZEU ..."ÎN DUH ŞI ADEVĂR!!!" (cf. IOAN, cap.4, vers.24);

Deocamdată atât, vom reveni în curând cu alte lămuriri...;

SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

2008-06-02T19:16:00.001+03:00

Viaţa duhovnicească adevărată ortodoxă:

- Reprezintă pe de-o parte FUNDAMENTALA DIFERENŢĂ, între pământenii creştinaţi şi pământenii păgâni şi neîncreştinaţi, care n-au primit în viaţa şi constituţia organică a fiinţei lor omeneşti, MÂNTUIREA adusă oamenilor CU ATÂTA SACRIFICIU ŞI PREŢ DE DURERE ŞI SUFERINŢĂ DE HRISTOS MÂNTUITORUL LUMII! (cf. 1 Petru cap.1, vers.18 şi 19);

- Iar pe de altă parte, VIAŢA DUHOVNICEASCĂ, împarte Creştinătatea în două, şi face diferenţa netă între ....CREŞTINII VII şi care TRĂIESC DUPĂ LUCRĂRILE FIRII CELEI ÎNNOITE DE HARUL BOTEZULUI ORTODOX (cf. Sf. Ignatie Briancianinov - "Seria Experienţe Ascetice, vol. 1 şi 4") şi respectiv Creştinii...ADORMIŢI ŞI MORŢI ÎN PĂCATE..., care trăiesc....VIAŢA CĂDERII, adică viaţa decăzută şi bolnavă a păcatului...(cf. Acelaşi Sfânt Ierarh Rus-IGNATIE BRIANCIANINOV);

- Părintele Arsenie Boca spunea în Predicile şi Scrierile lui, că prezenţa şi existenţa şi paza Vieţii Duhovniceşti în sufletele creştinilor, face diferenţa între...CREŞTINII ADEVĂRAŢI ŞI OAMENII DE NIMIC, adică ea este UN HOTAR DE VIEŢUIRE ÎNTRE DOUĂ LUMI ŞI FELURI DE OAMENI (nu spune exact cu aceleaşi cuvinte Părintele Arsenie Boca, dar exprimă şi subliniază şi nuanţeză de multe ori această idee fundamentală în Cuvintele sale de Învăţătură şi în Scrierile lui), şi anume între lumea oamenilor duhovniceşti şi respectiv lumea oamenilor trupeşti şi ...fireşti;

- Viaţa Duhovnicească ESTE UN ALT NIVEL ŞI FEL ŞI MOD DE EXISTENŢĂ PE CARE DOMNUL L-A ADUS PE LUME prin Venirea Sa pe pământ, printre oameni, este UN FEL SUPERIOR DE A TRĂI ŞI VIEŢUI PE PĂMÂNT şi VINDECĂTOR al puterilor lăuntrice ale omului care au fost îmbolnăvite, răvăşite şi chiar omorâte de păcatul care a intrat în om;

- Viaţa Duhovnicească ESTE UN DAR, DE SUS ADUS ŞI DAT OAMENILOR DE DUMNEZEU CEL ÎNNOMENIT şi este singurul mod de a trăi şi vieţui care ne aduce (dacă îl trăim şi experiem cu adevărat şi AŞA CUM DOMNUL NE CERE ÎN EVANGHELIA SA), în scurta existenţă pământească,...O FERICIRE ETERNĂ, şi anume VIAŢA VEŞNICĂ!!!!

- Pentru a lămuri acest fel de NOUĂ VIEŢUIRE ADUSĂ LUMII DE CĂTRE DUMNEZEU CEL ÎNTRUPAT ÎN CARNE ŞI OASE DE PĂMÂNTEAN, şi pentru a face cât mai înţeleasă această diferenţă de ...VIEŢUIRE şi CALITATE DE EXISTENŢĂ care există în lume între creştini şi necreştini, şi respectiv între creştinii care au ...această viaţă duhovnicească şi o trăiesc, şi respectiv cei care nu o mai au fiindcă au opierdut-o prin negrijă, nepază şi păcătuire şi patimi şi pe care şi-au ...CHELTUIT-O în fărădelegi, ca şi...FIUL CEL PIERDUT, ne vom folosi pentru început de o comparaţie pe care o s-o facem între viaţa duhovnicească şi constituţia corpului omenesc.

- Şi anume, vrem să spunem că, ATUNCI CÂND DOMNUL I-A CREAT PE OAMENI le-a dat tuturor ACEEAŞI CONSTITUŢIE ORGANICĂ internă, respectiv acelaşi suflet şi acelaşi trup (iar noi ne referim acum expres la trup), cu aceleaşi organe şi simţuri şi membre şi însuşiri tuturor, FĂRĂ SĂ FACĂ VREO DEOSEBIRE ÎNTRE EI, şi toţi pământenii (cu excepţia celor care se nasc cu malformaţii din naştere, dar noi îi avem în vedere pe cei născuţi cu un trup normal) SE NASC ÎN ACELAŞI FEL ŞI CU ACEEAŞI CONSTITUŢIE ORGANICĂ TRUPEASCĂ, adică toţi se nasc numai cu un singur cap, numai cu două mâini şi două picioare, numai cu doi ochi, şi nu unii aşa iar alţii cu mai multe membre sau simţuri sau organe, ci toţi oamenii au aceeaşi fizionomie şi anatomie (bineînţeles cu diferenţa care există între bărbaţi şi femei, dar noi avem în vedere în primul constutuţia unică a speciei umane...şi după aceea cele două genuri ale speciei umane, bărbătesc şi femeiesc);

- Ei bine, tot aşa, când oamenii SE NASC A DOUA OARĂ în mod spiritual PRIN BOTEZUL CREŞTIN ORTODOX, şi sunt făcuţi creştini şi...MEMBRII ŞI MĂDULARE ALE BISERICII LUI HRISTOS, toţi pământenii încreştinaţi PRIMESC ACEEAŞI CONSTITUŢIE ŞI ZESTRE SPIRITUALĂ LĂUNTRICĂ, cu aceeaşi viabilitate şi sănătate şi...AGERIME ŞI VIOICIUNE ŞI SPRINTENEALĂ şi PUTERE LĂUNTRICĂ ÎN SUFLETELE LOR pentru că Dumnezeu nu este părtinitor, ci le dă oamenilor ACELEAŞI ŞANSE ŞI DREPTURI DE MOŞTENIRE A VIEŢII VEŞNICE şi a Împărăţiei Cerurilor, respectiv le dă TUTUROR CREŞTINILOR ACELEAŞI POSIBILITĂŢI ŞI POTENŢIALURI ŞI CAPABILITĂŢI ŞI CAPACITĂŢI pe care să le folosească ca ...UN MARE CAPITAL pentru lucrarea (cf. FILIPENI, cap.2, vers.12) şi dobândirea MÂNTUIRII,...numai că...:

- Aşa cum corpul dat de Dumnzeu pământenilor nu mai este şi nu mai rămâne în tot timpul vieţii oamenilor şi la toţi oamenii la fel de sănătos şi normal şi apt de a fi folosit în activităţi fizice normale şi solicitante la maximum de putere şi abilităţi pe care le are şi care corp uneori nici măcar nu mai rămâne întreg la toţi oamenii din diferite cauze (datorită relei şi imprudentei folosiri a lui), care au intervenit ulterior în viaţa oamneilor şi care i-au provocat anumite infirmităţi şi debilităţi, tot aşa ...

- Deşi CREŞTINII PRIMESC ACEEAŞI NAŞTERE DUHOVNICEASCĂ ŞI ZESTRE SPIRITUALĂ LA SFÂNTUL BOTEZ , fiindcă aşa cum am mai spus Creatorul oamenilor nu este părtinitor (cf. Faptele Apostolilor, cap.10, vers.34-35) cu timpul însă ... sufletul creştinilor ...NU MAI ESTE ŞI NU MAI RĂMÎNE la fel de NORMAL ŞI SĂNĂTOS şi nici la fel de ...SPRINTEN, CURAT, VIOI, AGER, PUTERNIC ŞI...VIU... în toţi creştinii ca atunci cum îl aveau imediat după Botez, ci sufletul multor creştini SUFERĂ în viaţa aceasta pământească, grave...MALFORMAŢII ŞI MUTAŢII ŞI TARNSFORMĂRI LĂUNTRICE ŞI...DEGRADANTE, şi cade într-o stare de boală, infirmitate, debilitate, paralizie şi chiar....MOARTE internă, adică într-o stare înfiorătoare şi nedemnă de numele de "Creştin" , iar această stare este cauzată de obicei de păcate, vicii (sau patimi sufleteşti şi trupeşti) şi de părtăşia nevăzută (şi uneori văzută) cu demonii (părtăşie despre care am mai spus câte ceva când am tratat SUBIECTUL DESPRE DOBÂNDIREA MÂNTUIRII);

- AŞADAR, toţi creştinii când sunt încreştinaţi...PRIMESC ŞI TRĂIESC VIAŢA DUHOVNICEASCĂ ÎN EI, şi se bucură de dulceaţa şi puterea şi mângâierea ei...O VREME (care vreme, coincide la cei mai mulţi cu perioada primei şi fragedei copilării nevinovate şi neinfectate de păcat...), până când, din neştiinţă şi nepăsare şi lipsă de lucrare duhovnicească şi de Ştiinţă Duhovnicească şi...Meşteşug Duhovnicesc....ÎŞI PIERD ACEASTĂ MARE COMOARĂ DATĂ DE DUMNEZEU şi unii dintre ei nu o mai ...REDOBÂNDESC niciodată, dar alţii prin PURTAREA DE GRIJĂ ŞI PRIN MILA LUI DUMNEZEU, DAR MAI ALES PENTRU CĂ EI VOIESC ACEST LUCRU,....O REDOBÂNDESC PRIN POCĂINŢĂ şi de data aceasta o preţuiesc şi ...O PĂZESC CA PE CEA MAI MARE COMOARĂ ŞI PUTERE A FIINŢEI ŞI VIEŢII LOR...;

- După ce pierd viaţa duhovnicească prin păcate şi vicii şi părtăşia (de cele mai multe ori inconştientă, dar şi conştientă, precum la vrăjitori) cu demonii, creştinii au putinţa şi şansa şi POSIBILITATEA SĂ REDOBÂNDEASCĂ VIAŢA CREŞTINĂ DUHOVNICEASCĂ PRIN TAINA ŞI SACRAMENTUL SFINTEI POCĂINŢE...şi ea, VIAŢA DUHOVNICEASCĂ REAPARE şi REÎNVIE ŞI SE DEZVOLTĂ DIN NOU ÎN OM...;

- Într-o postare şi intervenţie ulterioară pe care o s-o facem, credem că destul de curând, şi pe care o s-o afectăm expres pentru a lămuri această reînviere a vieţii duhovniceşti în om, o să explicăm cu Mila lui Dumnezeu şi pornind de la lămuririle Sfinţilor Părinţi, şi cu deosebire de la lămuririle cuprinse în Scrierile SFINŢILOR EPISCOPI RUŞI INGNATIE BRIANCIANINOV şi TEOFAN ZĂVORÂTUL, cum se petrece prin Taina Pocăinţei această REDOBÂNDIRE A VIEŢII DUHOVNICEŞTI DE CĂTRE SUFLETUL CREŞTINULUI SINCER CONVERTIT, POCĂIT ŞI ÎNTORS la Dumnezeu şi în Sânul Bisericii Ortodoxe pe care a părăsit-o prin păcat, ani sau poate zeci de ani...;

MANTUIREA OAMENILOR IN TERMENI DE ARTE MARTIALE, ARMATA SI RAZBOI

2008-06-02T15:44:00.000+03:00

Cred că este potrivit ca în cadrul capitolului acestuia mai mare intitulat "OSTĂŞIA DUHOVNICEASCĂ A OSTAŞILOR DOMNULUI" să încercăm chiar să schematizăm anumite idei, cunoştinţe şi informaţii clare şi limpezi ale SFINŢILOR PĂRINŢI despre Războiul Nevăzut, folosindu-ne de unele comparaţii şi unii termeni din 3 domenii: arte marţiale, armată şi război.

Poate că unii dintre citititorii acestui topic nou deschis vor spune că MILESCHSRISTI are un "fix" şi chiar o mică obsesie cu prezentarea Mântuirii oamenilor în termeni de armată şi război.

Şi fiindcă numai armata şi războiul nu i-au fost suficiente şi nu i-au ajuns, se mai apucă acum şi de a vorbi pe un forum creştin despre nişte bazaconii şi preocupări păgâneşti, precum sunt artele marţiale.

Numai că în lumea firească şi laică şi secularizată şi nu duhovnicească a oamenilor, tinerii care fac armata, OBLIGATORIU SRTUDIAZĂ şi lupta corp la corp sau arme albe şi li se pare atât lor cât şi instructorilor lor, cât şi oamenilor care cunoscaceste lucruri ca un lucru firesc şi normal ca tinerii militari să înveţe aşa ceva.

Apoi trec la învăţarea meşteşugului cu arme de foc, iar apoi învaţă folosirea prea sofisticatelor arme de distrugere în masă (ferească Domnul să se apuce să îşi aplice ştiinţa asta învăţată a folosirii armelor de distrugere în masă că nu am mai trăi poate jumătate din pământeni.)

Ideile pe care vrem pe parcursul a mai multe postări să le scoatem în evidenţăpe acest topic nou cu încercarea de a explica Mântuirea oamenilor în termeni de arte marţiale, armată şi război sunt următoarele:

1) Toată lumea are corp, dar nu toţi oamenii ştiu să se folosească de anumite părţi ale corpului ca de nişte ARME.

1) bis. Toţi oamenii au suflet DAR [b]NU TOŢI OAMENII ŞTIU SĂ SE FOLOSEASCĂ DE PUTERILE ŞI FACULTĂŢILE ŞI MĂDULARELE ŞI SIMŢURILE SUFLETULUI ca de nişte teribile şi puternice ARME ALE DREPTĂŢII ŞI ALE LUMINII de LOVIRE ŞI APĂRARE aşa cum de fapt îi îmbie chiar Sfântul Apostol Pavel pe creştinii din vremea lui şi cu deosebire pe cei din Roma (cf. ROMANI, cap.6, vers.13; şi 2 CORINTENI, cap.6, vers.7)[/b]

2. Oamenii care încearcă să lupte împotriva unor răufăctori înarmaţi, cu mâinile goale nu prea au decât rar de tot şanse de izbândă ca să îi învingă şi imobilizeze;

2) bis. Oamenii care încearcă să lupte împotriva satanei DOAR CU MÂINILE GOALE şi fără armele EXTERNE SUFLETULUI LOR ŞI TRUPULUI LOR (pentru că spun Sfinţii Părinţi că şi trupul poate fi folosit ca ARMĂ împotriva vrăjmaşului dar în sensul de a ajuta sufletul să reziste în faţa ispitelor şi atacurilor demonice) pe care numai Biserica Creştină Ortodoxă de Răsărit le pune la dispoziţie, AU SLABE ŞANSE SĂ ÎNVINGĂ pe cel rău şi legiunile lui;

3) Oamenii care încearcă într-un război să lupte cu arme albe împotriva unor soldaţi instruiţi în ştiinţa şi arata şi meşteşugul războiului şi care luptă cu arme de foc iarăşi au puţine sorţi de iuzbândă (Aşa au încercat în Secolul al 19-lea samuraii japonezi să lupte împotriva armatei imperiale care era înzestrată şi echipată cu arme de foc şi au fost învinşi toţi ...samuraii).

3) bis. Creştinii eretici sau chiar ostodocşi dar ...NEortopracşi şi secularizaţi, care au unele cunoştinţe şi chiar o anumită obişnuinţă de a merge la Biserică, dar CARE NU AU O CREDINŢĂ AUTENTICĂ ORTODOXĂ, nu pot face faţă OBUZELOR ŞI RACHETELOR ŞI RAFALELOR DE GLOANŢE NEVĂZUTE ALE ARMATELOR INVIZIBILE ALE RĂULUI.

Prin urmare NU ESTE SUFICIENT PENTRU UN PĂMÂNTEAN:

- Să aibă o minte isteaţă şi lucidă şi o voinţă puternică pentru a se opune atacurilor demonice;

- Să aibă câteva cunoştinţe despre Biserică şi despre anumite obiciueri creştine DAR FĂRĂ SĂ CUNOASCĂ PUTEREA REALĂ A SFINTELOR TAINE;

- Să îşi facă câteva cruci la reprezeală şi să spună doar un simplu TATĂL NOSTRU într-o manieră mecanică şi rece;

Ci ÎN LUPTA CU VRĂJMAŞUL MÂNTUIRII SUFLETELOR OAMENILOR ŞI AL FERICIRII LOR ETERNE, un creştin autentic TREBUIE OBLIGATORIU:

a) SĂ AIBĂ PUTERILE SUFLETULUI ÎMBIBATE DE ENERGIA DIVINĂ A HARULUI DUHULUI SFÂNT;

b) SĂ POSEDE ÎN AFARĂ DE ARMELE MĂDULARELOR SUFLETULUI şi ARMELE EXTERNE ALE ADEVĂRURILOR SFINTEI SCRIPTURI ŞI ALE SFINŢILOR PĂRINŢI ŞI ALE PRACTICILOR LITURGICE ORTODOXE;

c) SĂ RĂSPUNDĂ LA ATACURILE VRĂJMAŞULUI CU ARME DE MARE CALIBRU ŞI DE MARE PUTERE DE DISTRUGERE.

Aşadar iată ce vrem să scoatem în evidenţă cu mila lui Dumnezeu acest topic.

O să revenim în curând!

VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

2008-06-02T10:43:00.000+03:00

- Creştinii treziţi ştiu că sunt deşteptaţi şi că au viaţă duhovnicească în ei când se petrec următoarele lucruri în ei:

1. se activează şi se pune în lucrare în inIma lor, un mare dar dat de Domnul Hristos la Botez prin Taina Mirungerii şi anume GÂNDIREA DUHOVNICEASCĂ ŞI JUDECATA DUHOVNICEASCĂ sau ÎNŢELEGEREA DUHOVNICEASCĂ şi toate lucrurile şi întreaga existenţă , aceşti creştini treziţi nu le mai văd şi nu le mai înţeleg ca până atunci, în felul lumii (cf. 1 Cor.1,26; 2 Cor. 1,17; 5,16)şi cu mentalitatea secularizată şi chiar atee a lumii vrăşmaşe lui Hristos, ci pe toate le judecă şi le înţeleg duhovniceşte (c.f.1Cor. 2, 4-16 !!!);

2. Se trezeşte în ei SIMŢIREA DUHOVNICEASCĂ

Cand SIMŢIREA DUHOVNICEASCĂ apare în suflet în inimă dar şi în minte, (Sfinţii Părinţi vorbesc şi despre SIMŢIREA MINŢII), este un alt semn al creştinului trezit si al faptului ca in el a inceput sa "traiasca" viata duhovniceasca.

simtirea duhovniceasca este o capacitate a duhului omenesc DE A SIMŢI CE FEL DE DUH AU FIE ALŢI OAMENI FIE LUCRURILE ÎNCONJURĂTOARE.
Sf. Ignatie Briancianinov, vorbeşte în vol. al III-lea din Seria "Experienţe Ascetice", intitulat "Aripi duhovniceşti pentru cei osteniţi şi împovăraţi", că nu numai fiecare oam are un "duh" al lui ci şi fiecare lucru şi fiecare carte "prin duh nu swe înţelege - spirit, ci ceva specific, un dat impregnat de o anumită pecete fie a binelui fie a răului, adică fie ceva omenesc şi angelic sau divin, fie ceva demonic (nu spune cu aceste cuvinte Sf. Ignatie, ci redau din memorie una dintre ideile lui, cu cuvinte de ale mele mai stâlcite şi puţin precise, dar îţi recomand să citeşti acest volum şi toate celelalte 3, căci sunt 4) "

- De acee spune Sf. Ioan "DEOSEBIŢI DUHURILE" (c.f. 1 IOAN, cap.4, 1)

3. VOINŢĂ DUHOVNICEASCĂ sau armonizarea voinţei proprii cu voinţa divină.
- Despre aceasta aminteşte iarăşi Sf. Ignatie în vol.1 din "Experienţe ascetice

cu timpul ne vom mai referi şi la alte trăsături specifice doar omului duhovnicesc trezit, iar una dintree acestea foarte mare este VIEŢUIREA PRIN CREDINŢĂ sau DEPENDENŢA CONTINUUĂ DE CER, vorba părintelui Paisie Aghioritul,

Referitor la cea de-a doua întrebare cine pe cine trezeşte...

Evident că numai oamenii treziţi pot să-i trezească pe alţii.

Una dintre aceste modalităţi este vorbirea (predica sau cateheza) HARITOFORICĂ, dar şi o faptă bună sau suportarea unei mari nedreptăţi şi nerăzbunarea sau mângâierea adusă într-un necaz creştinilor netreziţi

Despre modalităţile prin care un creştin viu îi poate trezi pe fraţii săi adormiţi sau chiar morţi în păcat trebuie să vorbim pe îndelete altădată

Slăvit să fie Domnul!

VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

2008-06-02T10:41:00.001+03:00

primul om a fost "firesc" fără vătămare şi normal..
Adam nu a avut păr pe faţă (barbă) şi nici pe corp şi nici sudoare şi nici urdori sau alte secreţii ale corpului, înainte de cădere, ci toate acestea au apărut ca şi consecinţe ale căderii şi ca nişte mutaţii intervenite;

- vătămarea intrată în om A DEVENIT LEGE ÎN OAMENI, iar oamenii nu se puteau sustrage (cu excepţia a foarte puţini, şi anume drepţii Vechiului Testament, şi mai ales Iov care l-a învins pe diavol înainte de venirea harului eliberator şi mântuitor în lume (cf. Tit, 2,11) cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur) de sub puterea sa apăsătoare şi îmbolditoare de a face păcatul şi răul(c.f. Romani 7, 21)

- Hristos este cel de-al treilea om din istorie după adam şi Eva care i-a exact acelaşi corp dinainte de cădere, adică fără de virusul păcatului în el, dar totuşi cu o mică diferenţă faţă de primul Adam şi anume Domnul i-a accidentele căderii (barba, părul de pe corp, apoi afectele (cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul)precm: foamea, setea, durerea, care afecte Adam nu le cunoştea)

- Prin urmare chiar dacă primesc în mod nevăzut cea de-a treia componentă prin botez Adică haina de lumină a harului botezului, eu nu mai am constituţia biofizică precum cea a lui Adam dinainte de căderea în păcat şi nici nu o pot obţine decât după Judecata Universală, dacă bine înţeles mă mântuieşte Domnul;

- Dar ca şi creştin eliberat de Hristos de sub legea păcatului eu nu mai trăiesc şi exist sub legea păcatului, CI SUB HAR (Romani 6, 14).

-Părintele Stăniloae, spune undeva că prin cădere Adam a căzut într-o stare de existenţă SUBNATURALĂ, iar prin Tainele Bisericii şi prin Asceză ne ridicăm din nou la starea lui Adam dinainte de cădere şi chiar că o depăşim,

- Dar eu după ce primesc harul nu mai trăiesc sub lege ci sub har (c.f.Romani cap.6, 14; cap.7, 5-6) şi chiar dacă sunt sub har totuşi nu mi-a dispărut nici barba nici părul, nici sudoarea,etc

- Însă venirea harului în mine mă face să am accesul la îndumnezeire încă de aici de pe pâmânt şi posibilitatea SĂ-L DEPĂŞESC PE ADAM,

- acest ceva pe care îl trăiesc încă de pe acum nu mai este nici măcar ceva firesc ci ceva SUPRAFIRESC şi O GUSTARE ÎNAINTE DE VREME CU DUHUL A REALITĂŢILOR VEŞNICE VIITOARE de care se vor bucura cetăţenii Împărîţiei Cerurilor.

VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

2008-06-02T10:40:00.001+03:00

- Viaţa duhovnicesacă a avut-o Adam până la cădere şi a pierdut-o atunci când a intrat microbul şi virusul păcatului şi al morţii în el.
Fiinţa umană înainte de cădere era compusă (ca şi constituţie) din 3 elemente componente : trup, suflet şi har. Harul era asemănător cu o haină de lumină, şi câtă vreme Adam a fost îmbrăcat cu ea avea o maiestate şi putere deosebită şi toate animalele paradisului se gudurau pe lângă el şi-i recunoşteau demnitatea şi autoritatea de rege al creaţiei văzute. Mai mult decât atât din această haină de lumină ieşea un parfum deosebit şi Adam emana sfinţenie şi viaţă în jurul său;

- Când Adam a greşit şi a fost înşelat de duşmanul oamenilor care însetează de pierea lor (a stirpei omeneşti aşa cum ne spune sf. Ignatie Briancianinov), adică de diavol, Adam a pierdut tocmai acestă haină de lumină, Satana jupuindu-l de ea şi îmbrăcându-l cu hlamida întunericului şi porfira rănilor şi a vătămărilor, ne spune tot Sf. Ignatie Briancianinov, în vol.IV din Seria "Experienţe Ascetice, în cuvântul al VI-lea despre Mântuire", lucrare tipărită la Ed. Sophia din Bucureşti;

- Vătămarea omului nu s-a oprit numai aici că i s-a luat haina de lumină a harului şi că a fost îmbrăcat cu o haină a întunericului şi a durerilor, ci omorârea (căci tocmai asta i-a adus căderea în păcat, omului nesupus voiţei lui Dumnezeu) şi vătămarea omului au mers mai departe şi au intrat în om şi virusul păcatului a intrat în toate celulele şi componentele trupului şi în toate puterile şi facultăţile sufletului, şi a destabilizat toate programele cu care omul a fost programat de Creatorul său şi a introdus în om o moarte lentă şi o destabilizare şi dezacordare şi o fragmentare şi o dizarmonie şi luptă între mădularele şi funcţiunile şi puterile care i-au mai rămas, vătămându-le pe toate şi otrăvindu-le pe toate şi netrebnicindu-le în întregime;

- Şi atât de tare s-a amestecat păcatul cu trupul şi sufletul omului încât omul a devenit în întregime, din creştet şi până în tălpi CUIB AL PĂCATULUI, dar şi fiecare mădular al său a devenit cuib al păcatului. Ochii au devenit cuib al păcatului, pentru că doar poftesc sau pizmuiesc, urechile au devenit cuib al păcatului pentru că doresc să fie linguşite şi lăudate, mâinile au devenit cuib al păcatului, pentru că varsă sânge nevinovat, picioarele au devenit cuib al păcatului, pentru că aleargă la rău, limba a devenit cuib al păcatului, pentru că jigneşte şi înjură şi blasfemiază şi aşa toată fiinţa umană a devenit un focar de infecţie şi de boală şi neputinţă;

- Aşadar, prin intrarea păcatului în om, în Adam, omul a pierdut nu ceva special ci tocmai o componentă inerentă şi fundamentală a fiinţei sale, şi omul a rămas din trei părţi numai cu două, dar şi acestea vătămate, corupte, virusate şi otrăvite de microbul care a intrat în Protopărintele nostru.

- Şi ceea ce este cel mai grav, prin sămânţa sa, Adam a transmis tuturor urmaşilor săi o natură şi fire omenească vătămată şi numai cu două componente;

- Urmaşii săi nu au ştiut ce a pierdut Adam, părintele lor, aşa cum un copil născut în închisoare nu ştie ce însemnă frumuseţea naturii înconjurătoare şi a lumii de dincolo de ziduri, şi credeau urmaşii lui adam că felul cum trăiesc ESTE UN FEL FIRESC, părere şi mentalitate pe care o au cea mai mare parte dintre oameni şi azi. Numai că noi oamneii N-AM FOST AŞA şi NU VOM RĂMÂNE AŞA, ci suntem doar într-o stare intermediară dar care stare în curând se va încheia aşa cum ne spune Sf. Ap. Pavel în 1 Cor. cap.15, vers.39-54;

-Precum trupul fără suflet este un cadavru pentru că Viaţa trupului este sufletul, tot aşa sufletul fără har este mort (sau moare încet);

- Când a venit Domnul Hristos în lume a adus "HARUL ŞI ADEVĂRUL"(cf. Ev. Ioan cap.1, vers. 17-1Cool iar prin botezul creştin cea de-a treia componentă pe care a pierdut-o Adam o primesc din nou unii dintre pământeni şi nu toţi şi anume numai creştinii.

- Iar felul de viaţă pe care încep să-l trăiască cei care s-au botezat şi au devenit creştini cu adevărat NU ESTE UN FEL FIRESC, unul natural, CI UNUL SUPRAFIRESC, pentru că puterea cadre le alimentează sufletul nu este de pe tărâmul pământenilor ci din cer, şi dacă nu-i de pe pământ nu-i firească ci SUPRAFIREASCĂ,

- Viaţa duhovnicească va fi firească NUMAI ÎN VEACUL VIITOR, când păcatul va fi scos pentru totdeauna din Creaţie. Atunci când oamenii mântuiţi vor tzrtăi într-un pământ nou cu un cer nou, dar până atunci EA, VIAŢA DUHOVNICEASCĂ ESTE DOAR O ARVUNĂ şi nu ceva natural ci un mod de existenţă SUPRANATURAL.

- Şi tocmai aceasta este DATORIA NOASTRĂ A CREŞTINILOR TREZIŢI, CA SĂ MĂRTURISIM ACEASTĂ VIAŢĂ oamenilor care se mulţumesc să trăiască viaţa coruptă şi puturoasă a căderii.

- Haideţi s-o mărturisim şi să-i facem şi pe alţii s-o trăiască şi să yse mântuiască

SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!
Sus

Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat

VIATA DUHOVNICEASCA ORTODOXA, continuare...

2008-06-02T10:37:00.001+03:00

Mă numesc MILESCRISTI dragii mei camarazi, şi aş dori să-mi daţi concursul în susţinerea şi dezbaterea uneia dintre cele mai esenţiale şi vitale chestiuni şi teme creştine ale Ortodoxiei, pe care o avem de înţeles şi trăit în scurta viaţă pământească şi anume viaţa duhovnicească, singura care face diferenţa si deosebirea netă şi de calitate intre felului de exista si vietui al creştinilor si respectiv al celorlalti pamanteni necreştini şi apoi intre existenta creştinilor adormiţi şi omorâţi de păcat şi cei care sunt vii, treji şi luptători.
Ca să vă stimulez dorinţa de a vă implica serios în discutarea şi dacă s-ar putea dezbaterea exhastivă a acestui subiect, vreau să creionez de la început o schiţă importantă a unor mari idei pe care unii dintre marii oameni şi luptători ai Împăratului Hristos le-au spus şi scris despre marea valoare şi importaţă pe care o are viaţa duhovnicească în existenţa unui creştin ortodox, ca să ne fie ca o hartă de orientare permanentă în analiza şi parcurgerea acestei marii felii de învăţătură creştină, care felie este în fapt inima Doctrinei Ortodoxe despre Orthopraxie, adică despre modul corect şi drept şi viu şi sănătos de vieţuire al unui creştin :

1. Viaţa duhovnicească este un dar pe care Domnul îl dă oamenilor, şi de care dar Domnul ar dori să se bucure toţi pământenii, dar foarte mulţii dintre fii humei îl refuză, iar dintre cei care l-au primit prin botez sau prin taina pocăinţei, l-au aruncat mai apoi şi l-au călcat în noroiul vieţii păcătoase a trăirii după patimile trupului şi după lucrările spurcate ale firii celei căzute
2. Viaţa duhovnicească începe prin botez;
3. Dacă se pierde prin păcate, viaţa duhovnicească reîncepe prin pocăinţă(prin Taina (Sacramentul)Pocăinţei),
4. Viaţa duhovnicească se numeşte "DUHOVNICEASCĂ", pentru că este viaţa uneia dintre părţile cele mai importante şi profunde ale fiinţei umane, care parte este DUHUL OMENESC,
5. Spunem că oamemenii văd pentru că au vedere şi invers spunem că au vedere când ochii lor (care sunt o parte importantă şi fină a organismului,, respectiv cel mai important analizator şi simţ al corpului omenesc) văd, tot aşa spunem că creştinii au viaţă duhovnicească, atunci când DUHUL LOR (care este partea cea mai adâncă a sufletului omenesc şi nu ceva distinct de suflet, aşa c um ochiul nu este distinct de organism, nu este compus dintr-o altă materie şi substanţă), TRĂIEŞTE;
6. Iar duhul unui creştin trăieşte, şi acest creştin are viaţă duhovnicească în sine DOAR ATUNCI CÂND HARUL LUI DUMNEZEU ESTE PREZENT ÎN EL şi cân simte această prezenţă;
7. Prezenţa harului divin în om şi simţirea lui au asemănat-o unii dintre oamenii lui Dumnezeu, CU UN FIR DE FOC ŞI DE LUMINĂ, CARE ESTE TORS MEREU ŞI MEREU DIN CAIERUL UNEI LÂNI DE FOC A CERULUI, CAIER DE FOC NEMĂRGINIT ŞI CARE ESTE DOMNUL DUMNEZEU;
8. Acest fir de foc este tors de creştin prin credinţă, rugăciune, meditaţie, milostenie în ascuns, stare de vorbă tainică cu Domnul în inimă şi ceea ce este cel ami important ACEST FIR DE FOC ŞI LUMINĂ ESTE ADUNAT MEREU ŞI MEREU PE GHEMUL DE FOC AL INIMII;
9. Cine are aprins acest ghem de foc am inimii are duhul trezit şi în flăcări, şi cine toarce şi adună mereu în toată ziua şi în tot ceasul şi în tot focul ACEST FIR DE FOC, doar acel creştin ARE CU ADEVĂRAT VIAŢĂ DUHOVNICEASCĂ ŞI TRĂIEŞTE TREAZ ŞI BINE ADICĂ CA UN OM VIU, iar cine nu are acest fir de foc şi lumină petrece în înşelare de sine şi moare încet ;
10. Viaţa duhovnicească FACE DIFERENŢA ÎNTRE CREŞTINI ŞI OAMENI DE NIMIC, aşa cum spune Părintele Arsenie Boca,

Haideţi împreună să punem mână de la mână şi cuvânt lângă cuvânt şi să ne dăruim mai multe informaţii unii altora despre această mare temă şi să ne bucurăm împreună.

Slăvit să fie Domnul!

Incercare de a incropi un "Curs de Ostasie Duhovniceasca"

2008-06-02T01:47:00.000+03:00

Ce aţi spune SĂ ÎNCEPEM CU TOŢII SĂ FACEM UN ..."CURS DE OSTĂŞIE DUHOVNICEASCĂ" pe blogul acesta.

Mai precis să punem toţi membri acestei comunităţi virtuale "mână de la mână", adică contribuţii personale serioase şi SĂ ÎNCROPIM un ..."MANUAL DE OSTĂŞIE DUHOVNECEASCĂ LĂUNTRICĂ" ?? Adică să adunăm care cum putem idei şi ziceri mari ale Părintelui Iosif din lucrarea sa şi a noastră de căpătâi "CE ESTE OASTEA DOMNULUI", ale Fratelui Traian, din "DREPTARUL ÎNVĂŢĂTURII SĂNĂTOASE", şi ale Sfinţilor Părinţi din FILOCALIE ŞI PSB ?

- Eu cred că TEMA aceasta va avea destul de mare priză la vizitatori şi la alţi ostaşi şi va fi căutat blogul acesta după ce se va auzi despre el şi despre ea (adică despre temă) numai de curiozitate ca să vadă mulţi ce ..."am mai scos pe piaţa de idei"...

Ei, ce ziceţi "fraţi dumneavostră"?!

Slăvit să fie Domnul!!!

BINE ATI VENIT!

2008-06-02T01:23:00.002+03:00

Bine ati venit pe blogul meu persoanal!

Am tot ezitat sa-mi creez si eu un blog, dar m-am hotarat pana la urma.

Sunt incepator inrtr-ale acestui domeniu.
Pe net intru de mai bine de un an de zile, si am scris pe mai multe siteuri si forumuri, dar sunt cam nepriceput in a tine singur "fraiele" unui blog.

As vrea sa DISCUTAM impreuna despre unele "teme" care sa-mi fie si mie dar si voua, dragi vizitatori de un real folos.

Cu timpul o sa adaug mai multe "ganduri" in aceasta sectiune intitulata "Bine ati Venit!", dar deocamdata este un mic "monolog".

Va astept cu drag, pentru "un popas" de cateva clipe pe la "casa mea virtuala" !

Doamne ajuta!